De ce-i tot negru-n lume,
Se întreabă-un întelept,
Și-n orice loc și drum e
Lovit doar omul drept?
De ce? Nu știi străine?
Păcatul e-mpărat,
Și-n țara lui oricine
În negru e-mbrăcat.
Se întreabă-un întelept,
Și-n orice loc și drum e
Lovit doar omul drept?
De ce? Nu știi străine?
Păcatul e-mpărat,
Și-n țara lui oricine
În negru e-mbrăcat.
Și albul curăției
E prins și prigonit…
De-aceea-i negru-n lume.
Dar nu-i fără sfârșit.
Aicea nu e soare
De milă și-adevăr,
De pace, de cântare,
De dragoste, de cer.
E prins și prigonit…
De-aceea-i negru-n lume.
Dar nu-i fără sfârșit.
Aicea nu e soare
De milă și-adevăr,
De pace, de cântare,
De dragoste, de cer.
Veni-va ziua mare,
Când Domnul Cel Preasfânt
Va coborî cu soare
Din ceruri pe pământ.
Și pacea Lui frumoasă,
Și Albul Lui deplin,
Și dragostea-I duioasă
Vor stăpâni! Amin.
Când Domnul Cel Preasfânt
Va coborî cu soare
Din ceruri pe pământ.
Și pacea Lui frumoasă,
Și Albul Lui deplin,
Și dragostea-I duioasă
Vor stăpâni! Amin.
De ce-i tot negru-n lume,
Se întreabă-un întelept,
Și-n orice loc și drum e
Lovit doar omul drept?
De ce? Nu știi străine?
Păcatul e-mpărat,
Și-n țara lui oricine
În negru e-mbrăcat.
Se întreabă-un întelept,
Și-n orice loc și drum e
Lovit doar omul drept?
De ce? Nu știi străine?
Păcatul e-mpărat,
Și-n țara lui oricine
În negru e-mbrăcat.
Și albul curăției
E prins și prigonit…
De-aceea-i negru-n lume.
Dar nu-i fără sfârșit.
Aicea nu e soare
De milă și-adevăr,
De pace, de cântare,
De dragoste, de cer.
E prins și prigonit…
De-aceea-i negru-n lume.
Dar nu-i fără sfârșit.
Aicea nu e soare
De milă și-adevăr,
De pace, de cântare,
De dragoste, de cer.
Veni-va ziua mare,
Când Domnul Cel Preasfânt
Va coborî cu soare
Din ceruri pe pământ.
Și pacea Lui frumoasă,
Și Albul Lui deplin,
Și dragostea-I duioasă
Vor stăpâni! Amin.
Când Domnul Cel Preasfânt
Va coborî cu soare
Din ceruri pe pământ.
Și pacea Lui frumoasă,
Și Albul Lui deplin,
Și dragostea-I duioasă
Vor stăpâni! Amin.
