M-auzi cum cânt și totuși
Nimic nu-mi spui, ci stai.
De ce nu mă mai mustri,
Cum mai de mult făceai?
Mă vezi cum fac și totuși
Mă lași să fac așa.
De ce nu mă mai mustri,
Cum mă mustrai cândva?
Nimic nu-mi spui, ci stai.
De ce nu mă mai mustri,
Cum mai de mult făceai?
Mă vezi cum fac și totuși
Mă lași să fac așa.
De ce nu mă mai mustri,
Cum mă mustrai cândva?
Mă știi cum merg și totuși
Mă lași să merg cum vreu.
De ce nu mă mai mustri,
Ci stai și taci mereu?
M-asculți cum spun și totuși
Mă lași cum vreau să zic.
De ce nu mă mai mustri,
Și nu-mi mai spui nimic?
Mă lași să merg cum vreu.
De ce nu mă mai mustri,
Ci stai și taci mereu?
M-asculți cum spun și totuși
Mă lași cum vreau să zic.
De ce nu mă mai mustri,
Și nu-mi mai spui nimic?
O, oarba mea trufie
Cum mi Te-a-ndepărtat,
Și duhul meu cel mândru
Ce nu-i plăcea mustrat.
Azi taci, dar gol și veșted
E-ntregul meu hotar,
Și searbădă-i cântarea
Și truda-i fără har.
Cum mi Te-a-ndepărtat,
Și duhul meu cel mândru
Ce nu-i plăcea mustrat.
Azi taci, dar gol și veșted
E-ntregul meu hotar,
Și searbădă-i cântarea
Și truda-i fără har.
/: Cu inima zdrobită,
Nimic nu-Ți cer așa,
Isuse, ca mustrarea
Ce mă-ndrepta cândva. :/
Nimic nu-Ți cer așa,
Isuse, ca mustrarea
Ce mă-ndrepta cândva. :/
M-auzi cum cânt și totuși
Nimic nu-mi spui, ci stai.
De ce nu mă mai mustri,
Cum mai de mult făceai?
Mă vezi cum fac și totuși
Mă lași să fac așa.
De ce nu mă mai mustri,
Cum mă mustrai cândva?
Nimic nu-mi spui, ci stai.
De ce nu mă mai mustri,
Cum mai de mult făceai?
Mă vezi cum fac și totuși
Mă lași să fac așa.
De ce nu mă mai mustri,
Cum mă mustrai cândva?
Mă știi cum merg și totuși
Mă lași să merg cum vreu.
De ce nu mă mai mustri,
Ci stai și taci mereu?
M-asculți cum spun și totuși
Mă lași cum vreau să zic.
De ce nu mă mai mustri,
Și nu-mi mai spui nimic?
Mă lași să merg cum vreu.
De ce nu mă mai mustri,
Ci stai și taci mereu?
M-asculți cum spun și totuși
Mă lași cum vreau să zic.
De ce nu mă mai mustri,
Și nu-mi mai spui nimic?
O, oarba mea trufie
Cum mi Te-a-ndepărtat,
Și duhul meu cel mândru
Ce nu-i plăcea mustrat.
Azi taci, dar gol și veșted
E-ntregul meu hotar,
Și searbădă-i cântarea
Și truda-i fără har.
Cum mi Te-a-ndepărtat,
Și duhul meu cel mândru
Ce nu-i plăcea mustrat.
Azi taci, dar gol și veșted
E-ntregul meu hotar,
Și searbădă-i cântarea
Și truda-i fără har.
/: Cu inima zdrobită,
Nimic nu-Ți cer așa,
Isuse, ca mustrarea
Ce mă-ndrepta cândva. :/
Nimic nu-Ți cer așa,
Isuse, ca mustrarea
Ce mă-ndrepta cândva. :/