De sunt vreodată întristat

De sunt vreodată întristat,
De sunt cu suflet apăsat,
De câte ori mă îngrijesc…
De lucrul pământesc,
Atunci strig către Dumnezeu,
Să-mi ia chiar El necazul meu
Și-n loc de grijuri pământești,
Să-mi dea gânduri cerești.

Mi-aduc aminte de Isus,
De Cel ce-așa duios mi-a spus,
Să vin să-mi vărs necazul meu,
Doar Lui, lui Dumnezeu.
Eu azi ascult îndemnul Său,
Să nu mă tem de nici un greu
Și-orice necaz mărturisesc
Tatălui meu Ceresc.

Și-n bucurii învăț să cant,
Să-L proslăvesc să-I mulțumesc,
Părintelui Cel Bun și Sfânt
Și Domnului Isus.
Că-n inimă și-n gând mi-a pus,
Cântare nouă-n grai de sus,
Și-așa în loc de plâns suspin
De bucurie-s plin.