De te mai zbați avar s-aduni

De te mai zbați avar s-aduni,
Comori râvnite de nebuni,
/: Să știi: ce lași pe-al morții drum,
Deșertăciune sunt și scrum. :/
Să știi, să știi,
Deșertăciune sunt și scrum.

Cu ce cuvinte-ai strâns de ieri,
Te duci spre veșnice tăceri;
/: Cu ce talanți ai câștigat,
Te-ntorci la Cel ce ți i-a dat. :/
Să știi, să știi,
Te-ntorci la Cel ce ți i-a dat.

De-ai învățat ceva trăind,
La crinii câmpului privind,
/: Sau corbii care n-au grânar,
Vei ști să n-alergi în zadar. :/
Vei ști, vei ști, vei ști,
Să n-alergi în zadar.

De-ai învățat s-auzi ceva,
Cu ochii și cu inima,
/: Atunci vei ști ce plâns amar,
E cel târziu și în zadar. :/
Vei ști, vei ști,
Vei ști târziu și în zadar.

Dar când înveți să nu-ți aduni,
Comori râvnite de nebuni,
/: Abia de-atunci vei ști mereu,
Să-ți strângi comori spre Dumnezeu. :/
Vei ști, vei ști,
Să-ți strângi comori spre Dumnezeu.