Departe ești încă...

Departe ești încă curată fecioară
Și ape și codri și munți te-nconjoară
Și munca-ndelungă te ține, te ține
Și dulcele Mire nu vine, nu vine…

Mai coase, mai țese, mai cântă, mai plânge
Mai încă puține podoabe a-ți strânge
Puține suspine și tot mai puține
Căci dulcele Mire grăbește spre tine.

Departe ești încă - și noaptea-i târzie,
Și candela-ți arde în casa pustie,
Și-i grea așteptarea - și lacrima-ți vine
Dar dulcele Mire gândește la tine…

Azi, orice iubire din urmă-ți dispare,
Doar una-i aprinsă, și scumpă, și mare,
Și zidul te-apasă, și lanțul te ține,
Iar dulcele Mire nu vine, nu vine…

Mai greu trec ca anii clipitele tale,
Privești prin zăbrele departe, pe cale,
Tresări, când se-aude un pas care vine,
Dar dulcele Mire gândește la tine…

Așteaptă! - mai încă puțină-așteptare,
Puțină veghere, puțină răbdare,
Dar până când, oare, acestea vor ține
Iar dulcele Mire nu vine, nu vine…