Cel ce nu stă pe-un scaun mare,
Stă mereu pe-un loc frumos.
Cât de rar,
Dar cât de vrednic
Este-un om cuviincios!
Stă mereu pe-un loc frumos.
Cât de rar,
Dar cât de vrednic
Este-un om cuviincios!
Nu-i frumos atunci când omul se fălește cu ce are.
Cum să fie-atunci, când omul se fălește
Cu ce n-are?
Cum să fie-atunci, când omul se fălește
Cu ce n-are?
N-aștepta s-auzi un cântec dintr-o gură
De măgar,
Nici bun simț de la o brută n-aștepta -
Că e-n zadar.
De măgar,
Nici bun simț de la o brută n-aștepta -
Că e-n zadar.
Ce știm noi despre alții, e taina noastră grea:
Atât de grea, că-ndată vrem ca să scăpăm de ea.
Atât de grea, că-ndată vrem ca să scăpăm de ea.
Cine mănâncă cu boierii, va primi și oase-n spate.
Fiule, rămâi cu-aceia ce-s la fel cu tine-n toate.
Cu măsura cuviinței totdeauna te socoate!
Fiule, rămâi cu-aceia ce-s la fel cu tine-n toate.
Cu măsura cuviinței totdeauna te socoate!
Nici averi, nici nume mare nu îl fac pe om de preț,
Ci cuvântul lui și mintea și-ale inimii frumseți.
Ci cuvântul lui și mintea și-ale inimii frumseți.
Umple-te pe dinăuntru cu bun simț
Și gânduri sfinte.
Omul gol pe dinăuntru este-un orb
Și-un fără minte!
Și gânduri sfinte.
Omul gol pe dinăuntru este-un orb
Și-un fără minte!
Prostul e frumos când tace,
Înțeleptul, când vorbește.
Însă buna-cuviință azi prea rar se întâlnește.
Înțeleptul, când vorbește.
Însă buna-cuviință azi prea rar se întâlnește.
Fiecăruia îi place când e altul ca și el;
Bine-i numai când cu Cinstea
Vom fi toți de-același fel.
Bine-i numai când cu Cinstea
Vom fi toți de-același fel.
Nu umbla-n nechibzuință,
Nu du șarpe-n sânul tău,
Nu săpa o groapă-n cale,
Căci tu poți să cazi mai rău.
Nu du șarpe-n sânul tău,
Nu săpa o groapă-n cale,
Căci tu poți să cazi mai rău.
Pe cei călăuze oarbe, ce tot zic, dar nu mai fac,
Nu-i primi de călăuze și nici nu-i urma în veac,
Ci primește-l călăuză și-l urmează pe acel
Care-n ceea ce te-ndeamnă mai întâi trăiește el.
Nu-i primi de călăuze și nici nu-i urma în veac,
Ci primește-l călăuză și-l urmează pe acel
Care-n ceea ce te-ndeamnă mai întâi trăiește el.
Unde totul merge bine e ușor să sfătuiești;
E mai greu să-ndrepți acolo unde numai răi găsești;
De aceea tu acolo să te duci cu bunul sfat
Unde răul nimicește,
Unde piere cel curat.
E mai greu să-ndrepți acolo unde numai răi găsești;
De aceea tu acolo să te duci cu bunul sfat
Unde răul nimicește,
Unde piere cel curat.
Cel ce nu stă pe-un scaun mare,
Stă mereu pe-un loc frumos.
Cât de rar,
Dar cât de vrednic
Este-un om cuviincios!
Stă mereu pe-un loc frumos.
Cât de rar,
Dar cât de vrednic
Este-un om cuviincios!
Nu-i frumos atunci când omul se fălește cu ce are.
Cum să fie-atunci, când omul se fălește
Cu ce n-are?
Cum să fie-atunci, când omul se fălește
Cu ce n-are?
N-aștepta s-auzi un cântec dintr-o gură
De măgar,
Nici bun simț de la o brută n-aștepta -
Că e-n zadar.
De măgar,
Nici bun simț de la o brută n-aștepta -
Că e-n zadar.
Ce știm noi despre alții, e taina noastră grea:
Atât de grea, că-ndată vrem ca să scăpăm de ea.
Atât de grea, că-ndată vrem ca să scăpăm de ea.
Cine mănâncă cu boierii, va primi și oase-n spate.
Fiule, rămâi cu-aceia ce-s la fel cu tine-n toate.
Cu măsura cuviinței totdeauna te socoate!
Fiule, rămâi cu-aceia ce-s la fel cu tine-n toate.
Cu măsura cuviinței totdeauna te socoate!
Nici averi, nici nume mare nu îl fac pe om de preț,
Ci cuvântul lui și mintea și-ale inimii frumseți.
Ci cuvântul lui și mintea și-ale inimii frumseți.
Umple-te pe dinăuntru cu bun simț
Și gânduri sfinte.
Omul gol pe dinăuntru este-un orb
Și-un fără minte!
Și gânduri sfinte.
Omul gol pe dinăuntru este-un orb
Și-un fără minte!
Prostul e frumos când tace,
Înțeleptul, când vorbește.
Însă buna-cuviință azi prea rar se întâlnește.
Înțeleptul, când vorbește.
Însă buna-cuviință azi prea rar se întâlnește.
Fiecăruia îi place când e altul ca și el;
Bine-i numai când cu Cinstea
Vom fi toți de-același fel.
Bine-i numai când cu Cinstea
Vom fi toți de-același fel.
Nu umbla-n nechibzuință,
Nu du șarpe-n sânul tău,
Nu săpa o groapă-n cale,
Căci tu poți să cazi mai rău.
Nu du șarpe-n sânul tău,
Nu săpa o groapă-n cale,
Căci tu poți să cazi mai rău.
Pe cei călăuze oarbe, ce tot zic, dar nu mai fac,
Nu-i primi de călăuze și nici nu-i urma în veac,
Ci primește-l călăuză și-l urmează pe acel
Care-n ceea ce te-ndeamnă mai întâi trăiește el.
Nu-i primi de călăuze și nici nu-i urma în veac,
Ci primește-l călăuză și-l urmează pe acel
Care-n ceea ce te-ndeamnă mai întâi trăiește el.
Unde totul merge bine e ușor să sfătuiești;
E mai greu să-ndrepți acolo unde numai răi găsești;
De aceea tu acolo să te duci cu bunul sfat
Unde răul nimicește,
Unde piere cel curat.
E mai greu să-ndrepți acolo unde numai răi găsești;
De aceea tu acolo să te duci cu bunul sfat
Unde răul nimicește,
Unde piere cel curat.
