Despre grijă

Ceea ce-i căutat cu grijă poate fi aflat odată.
Dar cum o să afle-acela care nici măcar nu cată?

Ceea ce poți face ziua, nu lăsa pe noapte -
Poate noaptea putrezesc cele ziua coapte.

Dacă nu grijești bănuții, nu ești vrednic de bani mari:
Pas cu pas te urci pe munte -
Nu poți dintr-un gând să sări!

Du-ți mâna grabnic la căciulă,
Dar du-o-ncet la buzunar;
Ca să respecți, fii des în frunte
Să cheltuiești, fii foarte rar.

De pe când ai bani grijește
Pe când nu vei mai avea,
Și vei ști cum cheltuiește
Cel cuminte-averea sa.

Pierzi și multul, dacă astăzi nu bagi seama
Pe puțin -
Ține la economie de pe când e sacul plin!

Câinele, că este câine
Și tot mai îngroapă pâine
Ca să aibă și pe mâine.
Dar cum oare să-i socot
Pe-acei ce astăzi mâncă tot
Și-apoi mâine nu mai pot?

Ține-o pară pentru sete chiar când este apă-n vas -
Nu știi ce neprevăzute pot să vină-n orice ceas!

Mai grijește ce-ai acuma, că nu-i sigur că-i avea;
Când ai mult, poți da mulțimii,
Dar când nu-i, ce faci cu ea?

Bucățica cea mai bună pentru urmă ți-o păstrează,
Gura care-o gustă, toate dulci ca asta să le crează.
Pentru orice despărțire ține-ți vorba cea mai bună
Ea, pe toate celelalte cu frumsețe le-ncunună.

Mai păstrează-ntotdeauna ceva de la orice masă,
Nici nu știi, pe neașteptate
Cine poate-ți vine-n casă.

Mai bine să-nveți de tânăr ca să știi păstra ce ai,
Decât cum să știi câștiguri să tot strângi
Oricâte vreai.

Condu-ți gura pân-la pungă,
Cumpănind să ți se-ajungă,
Căci mâncând pe datorie
Nu mai scapi de sărăcie.

Strânge tot ce folosește
Nici nu știi cui trebuiește,
N-arunca nimic afară -
Nici nu știi cine-o să-ți ceară.

Câștigul cel mai sigur e ceea ce-ai cruțat
Și ți-l grijești de-o parte cu gândul cumpătat,
Ca-n vremea de nevoie să nu mergi la cerșit
Și să-l slăvești pe-acela ce nu te-a părăsit.

Cine plânge pentru-un ac,
Nu va pierde-o vacă;
Când strângi bobul, ții la sac,
Mintea nu-i săracă.

Nu cheltui aceea ce poți cruța să ai,
Și nu cruța aceea ce trebuie să dai!

Cine ia și nu mai pune
Dă-n curând de uscăciune.

Când vezi un ac în drumul tău
Să nu-l lași, c-o să-ți pară rău;
Nimic să nu disprețuiești,
Că vine-un timp când îl dorești.

De aruncat poți orișicând,
Dar de-adunat - când vine rând;
Nu arunca nimic grăbit,
Că nu știi când te vezi lipsit.

Unde este-o grijă mare, cele mici pare că nu-s -
Orice lipsă încetează când îți afli-un dar nespus.

Chiar și la pământ ai grijă, tot te teme de cădere;
Și-n nenorocire-s trepte,
Și-n durere-i mai durere.

Apa care-ai risipit-o nu ți-o mai aduni nicicând -
Timpul dus, pierdut rămâne -
Fie-ți asta primul gând!

Aurul pierdut se poate să-l mai afli câteodată,
Însă vremea ta pierdută n-o mai afli niciodată.
Griji de timp mai mult ca de-aur,
Folosește-l cât mai bine:
Uită-te cum fuge timpul - aurul ce nu mai vine.