Fiul meu, fii harnic pururi ca și harnica albină,
Holda ta să fie holdă și grădina ta grădină,
Casa ta mereu curată, fața ta mereu senină -
Munca binecuvântată-ți umple viața de lumină.
Holda ta să fie holdă și grădina ta grădină,
Casa ta mereu curată, fața ta mereu senină -
Munca binecuvântată-ți umple viața de lumină.
Dacă stai și lenevești
În curând ai să cerșești;
De ești harnic și muncești
Dăruind te-mbogățești.
În curând ai să cerșești;
De ești harnic și muncești
Dăruind te-mbogățești.
Nu-i nimic mai rușinos
Ca un leneș sănătos;
Nu-i nimic mai vinovat
Ca un tînăr delăsat.
Ca un leneș sănătos;
Nu-i nimic mai vinovat
Ca un tînăr delăsat.
Munca-ți luminează mintea alungându-ți întristarea,
Te ferește de ispite întărindu-ți înfrânarea
Și-ți aduce bucuria, mulțumirea și cântarea.
Te ferește de ispite întărindu-ți înfrânarea
Și-ți aduce bucuria, mulțumirea și cântarea.
Fiica mea, fii muncitoare, harnică și-n curăție -
Casa ta întotdeauna ca un stup de-albine fie.
Casa ta întotdeauna ca un stup de-albine fie.
Fiul meu, cu hărnicie să faci munca ta-nțeleaptă,
Fii destoinic în oricare lucru bun și cale dreaptă.
Fii destoinic în oricare lucru bun și cale dreaptă.
Plugul care nu muncește
Stând în șopru ruginește;
Omul care nu muncește
Lenevind, se prăpădește.
Stând în șopru ruginește;
Omul care nu muncește
Lenevind, se prăpădește.
Nu fii leneș niciodată: munca-ți dăruie putere -
Hărnicia dă întruna, lenea totdeauna cere.
Hărnicia dă întruna, lenea totdeauna cere.
Să iubești cu bucurie
Munca din copilărie:
Leneșul din tinerețe
Va cerși la bătrânețe.
Munca din copilărie:
Leneșul din tinerețe
Va cerși la bătrânețe.
Nu-ți da lenei niciodată trupul, că te ruinezi,
Nu-ți da poftei rele viața, că de cazi te și-ntinezi,
Nu-ți da sufletul la cel rău, dacă vrei s-ajungi în rai -
Diavolul să ia nu-ți poate, numai ceea ce tu-i dai.
Nu-ți da poftei rele viața, că de cazi te și-ntinezi,
Nu-ți da sufletul la cel rău, dacă vrei s-ajungi în rai -
Diavolul să ia nu-ți poate, numai ceea ce tu-i dai.
Muncește orișicând, lucrează,
Nu sta, că dacă nu muncești
Satan găsește el de lucru
Să-ți dea atunci când lenevești.
Nu sta, că dacă nu muncești
Satan găsește el de lucru
Să-ți dea atunci când lenevești.
Munca este școala cinstei,
Cumpătarea-i casa ei,
Rugăciunea-i păstrătoarea -
Nu uita pe-aceste trei.
Cumpătarea-i casa ei,
Rugăciunea-i păstrătoarea -
Nu uita pe-aceste trei.
Caută să fii prin muncă ceva, cât ai fi de mic -
Că-i mai bine-a nu fi-n lume, decât să nu faci nimic.
Că-i mai bine-a nu fi-n lume, decât să nu faci nimic.
Bucuria-i nu a celor care știu frumos vorbi,
Ci-i a celor care-n viață știu frumos și mult munci.
Ci-i a celor care-n viață știu frumos și mult munci.
Precum plugul ruginește stând la nelucrare - așa
Și viața ta se pierde dacă nu muncești în ea.
Și viața ta se pierde dacă nu muncești în ea.
Să iubești învățătura, dar și munca s-o iubești;
Numai cunoștința-ngâmfă - tu cu munca s-o unești.
Numai cunoștința-ngâmfă - tu cu munca s-o unești.
Fiul meu, iubește-ți munca, de-ar fi orișicât de grea -
Munca-i binecuvântare și-i un bine-n viața ta.
Munca-i binecuvântare și-i un bine-n viața ta.
Fii voios, muncind, și-arată-ți bucuria că trăiești:
Nu știi ce nenorocire e să nu poți să muncești.
Nu știi ce nenorocire e să nu poți să muncești.
Dacă-i uneori grea munca, tu să știi iubitul meu,
Că a nu munci nimica e de mii de ori mai greu.
Că a nu munci nimica e de mii de ori mai greu.
E primejdioasă munca, uneori și-anevoioasă?
Lenea însă totdeauna este mai primejdioasă!
Lenea însă totdeauna este mai primejdioasă!
Munca, noi cu rugăciunea vrem să ne-o unim la plug,
Căci numai când sunt unite le dă Dumnezeu belșug.
Căci numai când sunt unite le dă Dumnezeu belșug.
Munca fără rugăciune-i ca ogorul semănat
Peste care nu mai plouă: sterp rămâne și uscat;
Rugăciunea fără muncă este ca al ploii har
Peste glii nesemănate: fără roadă-i și-n zadar!
Peste care nu mai plouă: sterp rămâne și uscat;
Rugăciunea fără muncă este ca al ploii har
Peste glii nesemănate: fără roadă-i și-n zadar!
Nu fii leneș - totdeauna fă ceva dacă trăiești:
Te-osândește chiar și pâinea ce-o mănânci,
De nu muncești.
Te-osândește chiar și pâinea ce-o mănânci,
De nu muncești.
Mișcă, leneșule! Viața ți se scurge în zadar;
Până chiar și-o râmă mișcă; fă și tu cât ea măcar!
Până chiar și-o râmă mișcă; fă și tu cât ea măcar!
Nu-și alină setea omul care bea din pumn străin -
Numai pâinea muncii tale te va sătura deplin.
Numai pâinea muncii tale te va sătura deplin.
Lenea-i nu numai rușine, ci-i și furt, căci se hrănește
Dintr-o pâine pentru care ea n-asudă, nici trudește.
Dintr-o pâine pentru care ea n-asudă, nici trudește.
Dac-ar cheltui mulți oameni ca să-nvețe-o meserie,
Doar puțin din truda care-o pun spre înșelătorie
Și spre-a învăța atâtea lucruri rele și stricate -
Multe case-ar fi frumoase, multe fețe-ar fi curate,
Și-ar fi plină lumea asta de frumseți și de palate.
Doar puțin din truda care-o pun spre înșelătorie
Și spre-a învăța atâtea lucruri rele și stricate -
Multe case-ar fi frumoase, multe fețe-ar fi curate,
Și-ar fi plină lumea asta de frumseți și de palate.
Dacă orice dimineață te trezește să muncești,
Dacă seara-ți dă plăcere c-ai putut să isprăvești,
Dacă-n suflet ai credință, dacă-n viața ta e har,
Tu ești binecuvântare, rugăciunea ta-i altar.
Dacă seara-ți dă plăcere c-ai putut să isprăvești,
Dacă-n suflet ai credință, dacă-n viața ta e har,
Tu ești binecuvântare, rugăciunea ta-i altar.
O voință fără muncă e ca apa cea stătută,
Munca fără de voință e la fel de neplăcută,
Dar viața-n care este o voință muncitoare
Totdeauna e frumoasă, rodnică și-nvingătoare.
Munca fără de voință e la fel de neplăcută,
Dar viața-n care este o voință muncitoare
Totdeauna e frumoasă, rodnică și-nvingătoare.
Totdeauna numai munca și credința a putut
Birui în omul harnic teama de necunoscut,
Frica lipsei și-ndoiala, ce cu chinul lor cumplit
Vor munci întotdeauna pe cel leneș și zgârcit.
Birui în omul harnic teama de necunoscut,
Frica lipsei și-ndoiala, ce cu chinul lor cumplit
Vor munci întotdeauna pe cel leneș și zgârcit.
Munca liberă-i lumina ce te face fericit -
Lipsa ei într-o viață e de neînlocuit.
Lipsa ei într-o viață e de neînlocuit.
Hărnicia și voința orice lucru-l fac frumos -
Cel ce face totul bine este-un om conștiincios,
Cel conștiincios, în toate câte face-i mulțumit,
Iar cel mulțumit cu toate este omul fericit.
Cel ce face totul bine este-un om conștiincios,
Cel conștiincios, în toate câte face-i mulțumit,
Iar cel mulțumit cu toate este omul fericit.
Munca e mijlocul sigur cel mai bun de ajutor
De oriunde, spre oriunde, la-ndemâna tuturor.
De oriunde, spre oriunde, la-ndemâna tuturor.
Calea cea mai scurtă către-ndestulare
Este-n hărnicie și în cumpătare.
Este-n hărnicie și în cumpătare.
Hărnicia care știe, face tot cu bucurie.
Lenevia prostănacă murmură, în loc să tacă!
Lenevia prostănacă murmură, în loc să tacă!
Un om harnic, fără carte, prețuiește înmiit
Ca un învățat, dar leneș, vagabond și parazit.
Ca un învățat, dar leneș, vagabond și parazit.
La cel harnic, ce muncește,
Nici un strat nu-i lenevește;
La cel harnic și cuminte
Toate zilele i-s sfinte.
Nici un strat nu-i lenevește;
La cel harnic și cuminte
Toate zilele i-s sfinte.
Pâinea binecuvântată este numai pâinea care
O câștigi cu-a frunții tale,
Nu cu-a altora, sudoare!
O câștigi cu-a frunții tale,
Nu cu-a altora, sudoare!
Pâinea cea mai cu sudoare
Are gustul cel mai dulce -
Munca harnică-n răbdare
Cuget liniștit aduce.
Are gustul cel mai dulce -
Munca harnică-n răbdare
Cuget liniștit aduce.
Coaja cea muncită e mai duce-n gură
Decât cozonacul cel din furătură.
Decât cozonacul cel din furătură.
Hărnicia-ntotdeauna află ceva să lucreze,
Trândăvia-ntotdeauna află unde să se-așeze.
Trândăvia-ntotdeauna află unde să se-așeze.
Buna rânduială-n toate cu atenție ținută
Multă vreme îți câștigă, multe rânduri îți ajută.
Multă vreme îți câștigă, multe rânduri îți ajută.
Scarpină-te numai singur, când vrei să te scarpini bine:
Nimenea nu-ți poate face lucrul tău, așa ca tine.
Nimenea nu-ți poate face lucrul tău, așa ca tine.
Fiul meu, fii harnic pururi ca și harnica albină,
Holda ta să fie holdă și grădina ta grădină,
Casa ta mereu curată, fața ta mereu senină -
Munca binecuvântată-ți umple viața de lumină.
Holda ta să fie holdă și grădina ta grădină,
Casa ta mereu curată, fața ta mereu senină -
Munca binecuvântată-ți umple viața de lumină.
Dacă stai și lenevești
În curând ai să cerșești;
De ești harnic și muncești
Dăruind te-mbogățești.
În curând ai să cerșești;
De ești harnic și muncești
Dăruind te-mbogățești.
Nu-i nimic mai rușinos
Ca un leneș sănătos;
Nu-i nimic mai vinovat
Ca un tînăr delăsat.
Ca un leneș sănătos;
Nu-i nimic mai vinovat
Ca un tînăr delăsat.
Munca-ți luminează mintea alungându-ți întristarea,
Te ferește de ispite întărindu-ți înfrânarea
Și-ți aduce bucuria, mulțumirea și cântarea.
Te ferește de ispite întărindu-ți înfrânarea
Și-ți aduce bucuria, mulțumirea și cântarea.
Fiica mea, fii muncitoare, harnică și-n curăție -
Casa ta întotdeauna ca un stup de-albine fie.
Casa ta întotdeauna ca un stup de-albine fie.
Fiul meu, cu hărnicie să faci munca ta-nțeleaptă,
Fii destoinic în oricare lucru bun și cale dreaptă.
Fii destoinic în oricare lucru bun și cale dreaptă.
Plugul care nu muncește
Stând în șopru ruginește;
Omul care nu muncește
Lenevind, se prăpădește.
Stând în șopru ruginește;
Omul care nu muncește
Lenevind, se prăpădește.
Nu fii leneș niciodată: munca-ți dăruie putere -
Hărnicia dă întruna, lenea totdeauna cere.
Hărnicia dă întruna, lenea totdeauna cere.
Să iubești cu bucurie
Munca din copilărie:
Leneșul din tinerețe
Va cerși la bătrânețe.
Munca din copilărie:
Leneșul din tinerețe
Va cerși la bătrânețe.
Nu-ți da lenei niciodată trupul, că te ruinezi,
Nu-ți da poftei rele viața, că de cazi te și-ntinezi,
Nu-ți da sufletul la cel rău, dacă vrei s-ajungi în rai -
Diavolul să ia nu-ți poate, numai ceea ce tu-i dai.
Nu-ți da poftei rele viața, că de cazi te și-ntinezi,
Nu-ți da sufletul la cel rău, dacă vrei s-ajungi în rai -
Diavolul să ia nu-ți poate, numai ceea ce tu-i dai.
Muncește orișicând, lucrează,
Nu sta, că dacă nu muncești
Satan găsește el de lucru
Să-ți dea atunci când lenevești.
Nu sta, că dacă nu muncești
Satan găsește el de lucru
Să-ți dea atunci când lenevești.
Munca este școala cinstei,
Cumpătarea-i casa ei,
Rugăciunea-i păstrătoarea -
Nu uita pe-aceste trei.
Cumpătarea-i casa ei,
Rugăciunea-i păstrătoarea -
Nu uita pe-aceste trei.
Caută să fii prin muncă ceva, cât ai fi de mic -
Că-i mai bine-a nu fi-n lume, decât să nu faci nimic.
Că-i mai bine-a nu fi-n lume, decât să nu faci nimic.
Bucuria-i nu a celor care știu frumos vorbi,
Ci-i a celor care-n viață știu frumos și mult munci.
Ci-i a celor care-n viață știu frumos și mult munci.
Precum plugul ruginește stând la nelucrare - așa
Și viața ta se pierde dacă nu muncești în ea.
Și viața ta se pierde dacă nu muncești în ea.
Să iubești învățătura, dar și munca s-o iubești;
Numai cunoștința-ngâmfă - tu cu munca s-o unești.
Numai cunoștința-ngâmfă - tu cu munca s-o unești.
Fiul meu, iubește-ți munca, de-ar fi orișicât de grea -
Munca-i binecuvântare și-i un bine-n viața ta.
Munca-i binecuvântare și-i un bine-n viața ta.
Fii voios, muncind, și-arată-ți bucuria că trăiești:
Nu știi ce nenorocire e să nu poți să muncești.
Nu știi ce nenorocire e să nu poți să muncești.
Dacă-i uneori grea munca, tu să știi iubitul meu,
Că a nu munci nimica e de mii de ori mai greu.
Că a nu munci nimica e de mii de ori mai greu.
E primejdioasă munca, uneori și-anevoioasă?
Lenea însă totdeauna este mai primejdioasă!
Lenea însă totdeauna este mai primejdioasă!
Munca, noi cu rugăciunea vrem să ne-o unim la plug,
Căci numai când sunt unite le dă Dumnezeu belșug.
Căci numai când sunt unite le dă Dumnezeu belșug.
Munca fără rugăciune-i ca ogorul semănat
Peste care nu mai plouă: sterp rămâne și uscat;
Rugăciunea fără muncă este ca al ploii har
Peste glii nesemănate: fără roadă-i și-n zadar!
Peste care nu mai plouă: sterp rămâne și uscat;
Rugăciunea fără muncă este ca al ploii har
Peste glii nesemănate: fără roadă-i și-n zadar!
Nu fii leneș - totdeauna fă ceva dacă trăiești:
Te-osândește chiar și pâinea ce-o mănânci,
De nu muncești.
Te-osândește chiar și pâinea ce-o mănânci,
De nu muncești.
Mișcă, leneșule! Viața ți se scurge în zadar;
Până chiar și-o râmă mișcă; fă și tu cât ea măcar!
Până chiar și-o râmă mișcă; fă și tu cât ea măcar!
Nu-și alină setea omul care bea din pumn străin -
Numai pâinea muncii tale te va sătura deplin.
Numai pâinea muncii tale te va sătura deplin.
Lenea-i nu numai rușine, ci-i și furt, căci se hrănește
Dintr-o pâine pentru care ea n-asudă, nici trudește.
Dintr-o pâine pentru care ea n-asudă, nici trudește.
Dac-ar cheltui mulți oameni ca să-nvețe-o meserie,
Doar puțin din truda care-o pun spre înșelătorie
Și spre-a învăța atâtea lucruri rele și stricate -
Multe case-ar fi frumoase, multe fețe-ar fi curate,
Și-ar fi plină lumea asta de frumseți și de palate.
Doar puțin din truda care-o pun spre înșelătorie
Și spre-a învăța atâtea lucruri rele și stricate -
Multe case-ar fi frumoase, multe fețe-ar fi curate,
Și-ar fi plină lumea asta de frumseți și de palate.
Dacă orice dimineață te trezește să muncești,
Dacă seara-ți dă plăcere c-ai putut să isprăvești,
Dacă-n suflet ai credință, dacă-n viața ta e har,
Tu ești binecuvântare, rugăciunea ta-i altar.
Dacă seara-ți dă plăcere c-ai putut să isprăvești,
Dacă-n suflet ai credință, dacă-n viața ta e har,
Tu ești binecuvântare, rugăciunea ta-i altar.
O voință fără muncă e ca apa cea stătută,
Munca fără de voință e la fel de neplăcută,
Dar viața-n care este o voință muncitoare
Totdeauna e frumoasă, rodnică și-nvingătoare.
Munca fără de voință e la fel de neplăcută,
Dar viața-n care este o voință muncitoare
Totdeauna e frumoasă, rodnică și-nvingătoare.
Totdeauna numai munca și credința a putut
Birui în omul harnic teama de necunoscut,
Frica lipsei și-ndoiala, ce cu chinul lor cumplit
Vor munci întotdeauna pe cel leneș și zgârcit.
Birui în omul harnic teama de necunoscut,
Frica lipsei și-ndoiala, ce cu chinul lor cumplit
Vor munci întotdeauna pe cel leneș și zgârcit.
Munca liberă-i lumina ce te face fericit -
Lipsa ei într-o viață e de neînlocuit.
Lipsa ei într-o viață e de neînlocuit.
Hărnicia și voința orice lucru-l fac frumos -
Cel ce face totul bine este-un om conștiincios,
Cel conștiincios, în toate câte face-i mulțumit,
Iar cel mulțumit cu toate este omul fericit.
Cel ce face totul bine este-un om conștiincios,
Cel conștiincios, în toate câte face-i mulțumit,
Iar cel mulțumit cu toate este omul fericit.
Munca e mijlocul sigur cel mai bun de ajutor
De oriunde, spre oriunde, la-ndemâna tuturor.
De oriunde, spre oriunde, la-ndemâna tuturor.
Calea cea mai scurtă către-ndestulare
Este-n hărnicie și în cumpătare.
Este-n hărnicie și în cumpătare.
Hărnicia care știe, face tot cu bucurie.
Lenevia prostănacă murmură, în loc să tacă!
Lenevia prostănacă murmură, în loc să tacă!
Un om harnic, fără carte, prețuiește înmiit
Ca un învățat, dar leneș, vagabond și parazit.
Ca un învățat, dar leneș, vagabond și parazit.
La cel harnic, ce muncește,
Nici un strat nu-i lenevește;
La cel harnic și cuminte
Toate zilele i-s sfinte.
Nici un strat nu-i lenevește;
La cel harnic și cuminte
Toate zilele i-s sfinte.
Pâinea binecuvântată este numai pâinea care
O câștigi cu-a frunții tale,
Nu cu-a altora, sudoare!
O câștigi cu-a frunții tale,
Nu cu-a altora, sudoare!
Pâinea cea mai cu sudoare
Are gustul cel mai dulce -
Munca harnică-n răbdare
Cuget liniștit aduce.
Are gustul cel mai dulce -
Munca harnică-n răbdare
Cuget liniștit aduce.
Coaja cea muncită e mai duce-n gură
Decât cozonacul cel din furătură.
Decât cozonacul cel din furătură.
Hărnicia-ntotdeauna află ceva să lucreze,
Trândăvia-ntotdeauna află unde să se-așeze.
Trândăvia-ntotdeauna află unde să se-așeze.
Buna rânduială-n toate cu atenție ținută
Multă vreme îți câștigă, multe rânduri îți ajută.
Multă vreme îți câștigă, multe rânduri îți ajută.
Scarpină-te numai singur, când vrei să te scarpini bine:
Nimenea nu-ți poate face lucrul tău, așa ca tine.
Nimenea nu-ți poate face lucrul tău, așa ca tine.
