Despre voință

Se cuvine ca acela care-i peste toți mai mare
S-aibă mai mult și voință
Și virtute, ca oricare.
Căci cel care nu se poate stăpâni întâi pe sine
Cum să-i știe și să-i poată îndruma pe alții bine?

Cele ce se-ntîmplă cum noi nu le-am vrea
Trebuie-n răbdare să le vrem așa.

Nu cere să se-ntâmple după voința ta
Ci vrea-le cum se-ntâmplă,
- Și nu vei regreta.

Cine vrea cu-adevărat
O să poată neapărat,
Căci acel care dorește
Poate mult, - dacă voiește.

Cine face totdeauna numai ceea ce voiește
Rar va face ce e bine și așa cum trebuiește
Căci când vrei să faci și bine
Și la timp, ce se cuvine,
Trebuie să-ți calci voința, trebuie să uiți de tine.

Sfatul bun, tu niciodată să nu-l crezi că-i prea târziu,
- Prea târziu e numai sfatul ce răsună
În pustiu,
Prea târziu e doar acolo unde nu-i înțelepciune
Și voința să urmeze cele dovedite bune.

Când un om nu vrea să vadă,
- Nici un soare nu-i ajută,
Nimeni nu-l mai poate scoate din orbia lui
Cea vrută!