Dimineața, iar te văd când se-arată zorii
Când e cerul iar senin și plecat-au norii.
După-o noapte cu amar și adânci suspine,
Iar te văd Isuse drag cum privești la mine.
Când e cerul iar senin și plecat-au norii.
După-o noapte cu amar și adânci suspine,
Iar te văd Isuse drag cum privești la mine.
Tu ești tot ce mi am dorit jos printre suspine
Când goneam nefericiți spre un alt mai bine!
Tu Isuse, soare sfânt, tu-mi ești tot avutul
Și-n necaz și-n bucurii ca tine nu-i altul!
Când goneam nefericiți spre un alt mai bine!
Tu Isuse, soare sfânt, tu-mi ești tot avutul
Și-n necaz și-n bucurii ca tine nu-i altul!
După bezna care-a fost, iarăși văd seninul
Cum se așează c-altă dat' aducând alinul
Și privesc în depărtări, soarele iubirii,
Revărsându-și minunat raza fericirii.
Cum se așează c-altă dat' aducând alinul
Și privesc în depărtări, soarele iubirii,
Revărsându-și minunat raza fericirii.
După plânsul cel amar jos în valea morții,
Văd acum cerul cu har, roua dimineții;
După tot ce-a fost cândva rane și durere,
Îți simțesc Isuse drag dulcea mângâiere.
Văd acum cerul cu har, roua dimineții;
După tot ce-a fost cândva rane și durere,
Îți simțesc Isuse drag dulcea mângâiere.
Dimineața, iar te văd când se-arată zorii
Când e cerul iar senin și plecat-au norii.
După-o noapte cu amar și adânci suspine,
Iar te văd Isuse drag cum privești la mine.
Când e cerul iar senin și plecat-au norii.
După-o noapte cu amar și adânci suspine,
Iar te văd Isuse drag cum privești la mine.
Tu ești tot ce mi am dorit jos printre suspine
Când goneam nefericiți spre un alt mai bine!
Tu Isuse, soare sfânt, tu-mi ești tot avutul
Și-n necaz și-n bucurii ca tine nu-i altul!
Când goneam nefericiți spre un alt mai bine!
Tu Isuse, soare sfânt, tu-mi ești tot avutul
Și-n necaz și-n bucurii ca tine nu-i altul!
După bezna care-a fost, iarăși văd seninul
Cum se așează c-altă dat' aducând alinul
Și privesc în depărtări, soarele iubirii,
Revărsându-și minunat raza fericirii.
Cum se așează c-altă dat' aducând alinul
Și privesc în depărtări, soarele iubirii,
Revărsându-și minunat raza fericirii.
După plânsul cel amar jos în valea morții,
Văd acum cerul cu har, roua dimineții;
După tot ce-a fost cândva rane și durere,
Îți simțesc Isuse drag dulcea mângâiere.
Văd acum cerul cu har, roua dimineții;
După tot ce-a fost cândva rane și durere,
Îți simțesc Isuse drag dulcea mângâiere.
