Din liniștea iubirii

Din liniștea iubirii, din dorul ei nestins,
Mereu cu alte lacrimi, chemăm același plâns…
Și din suspinu-atâtor adâncuri ce-nfior,
Mereu cu alte cânturi chemăm același Dor.

Nălțați din slavă-n slavă spre-al cerurilor prag,
Mereu cu alte doruri chemăm un Nume drag.
Așa ISUSE până în clipa-n care plin
Va fi întreg pământul de chipul Tău divin.

Și până-n clipa-n care cu sufletul uimit
Privi-vom măreția Mărețului Sfârșit
Și slava fără seamăn a Altui Început,
Din care tot ce-i zbucium va fi necunoscut…