Din preamărirea Ta îmi fac
Prilejul meu de bucurie,
Și Numele-Ți, acum și-n veac,
Îl voi cânta cu veselie!
Prilejul meu de bucurie,
Și Numele-Ți, acum și-n veac,
Îl voi cânta cu veselie!
Isus, Mântuitor Iubit,
Cu bucuria mântuirii,
Viața mi-ai împodobit,
Să-Ți cânt cu flacăra iubirii!
Cu bucuria mântuirii,
Viața mi-ai împodobit,
Să-Ți cânt cu flacăra iubirii!
Din temerile ce-am avut,
Din toate, mi-ai dat izbăvire,
Spre mâinele necunoscut,
Să pot privi cu mulțumire!
Din toate, mi-ai dat izbăvire,
Spre mâinele necunoscut,
Să pot privi cu mulțumire!
Toți norii ce s-au adunat
Cândva, în zarea vieții mele,
Tu, Doamne, i-ai împrăștiat,
Să am senin și nopți cu stele!
Cândva, în zarea vieții mele,
Tu, Doamne, i-ai împrăștiat,
Să am senin și nopți cu stele!
Tu mi-ai schimbat, Iubit Isus,
Nopți lungi de chin și-ngrijorare,
În zori de zi, fără apus,
Umplându-mi viața cu cântare!
Nopți lungi de chin și-ngrijorare,
În zori de zi, fără apus,
Umplându-mi viața cu cântare!
Din preamărirea Ta îmi fac
Prilejul meu de bucurie,
Și Numele-Ți, acum și-n veac,
Îl voi cânta cu veselie!
Prilejul meu de bucurie,
Și Numele-Ți, acum și-n veac,
Îl voi cânta cu veselie!
Isus, Mântuitor Iubit,
Cu bucuria mântuirii,
Viața mi-ai împodobit,
Să-Ți cânt cu flacăra iubirii!
Cu bucuria mântuirii,
Viața mi-ai împodobit,
Să-Ți cânt cu flacăra iubirii!
Din temerile ce-am avut,
Din toate, mi-ai dat izbăvire,
Spre mâinele necunoscut,
Să pot privi cu mulțumire!
Din toate, mi-ai dat izbăvire,
Spre mâinele necunoscut,
Să pot privi cu mulțumire!
Toți norii ce s-au adunat
Cândva, în zarea vieții mele,
Tu, Doamne, i-ai împrăștiat,
Să am senin și nopți cu stele!
Cândva, în zarea vieții mele,
Tu, Doamne, i-ai împrăștiat,
Să am senin și nopți cu stele!
Tu mi-ai schimbat, Iubit Isus,
Nopți lungi de chin și-ngrijorare,
În zori de zi, fără apus,
Umplându-mi viața cu cântare!
Nopți lungi de chin și-ngrijorare,
În zori de zi, fără apus,
Umplându-mi viața cu cântare!
