Din sfintele-Ți Cuvinte,
Primite din Cuvânt,
Niciunul să nu-mi cadă,
Isuse la pământ!
Ci toate să se-nalțe
În cerul Tău divin,
Cu rod bogat și veșnic,
Spre slava Ta deplin!
Primite din Cuvânt,
Niciunul să nu-mi cadă,
Isuse la pământ!
Ci toate să se-nalțe
În cerul Tău divin,
Cu rod bogat și veșnic,
Spre slava Ta deplin!
Cuvintele de soare
Pe care mi le dai,
Să mă prefacă-n raze
De har ce duc spre rai!
Să vadă toți în mine
Cuvântul întrupat,
Așa cum este-n Tine
Frumos și nestricat.
Pe care mi le dai,
Să mă prefacă-n raze
De har ce duc spre rai!
Să vadă toți în mine
Cuvântul întrupat,
Așa cum este-n Tine
Frumos și nestricat.
Menirea mea în lume
E numal una, știu:
Să-nalț cu foc, Isuse,
Cuvântul Tău cel viu!
Să nu las vreo frântură
Din adevăru-i sfânt,
Prin griji sau neveghere,
Să-mi cadă la pământ!
E numal una, știu:
Să-nalț cu foc, Isuse,
Cuvântul Tău cel viu!
Să nu las vreo frântură
Din adevăru-i sfânt,
Prin griji sau neveghere,
Să-mi cadă la pământ!
Din sfintele-Ți Cuvinte,
Primite din Cuvânt,
Niciunul să nu-mi cadă,
Isuse la pământ!
Ci toate să se-nalțe
În cerul Tău divin,
Cu rod bogat și veșnic,
Spre slava Ta deplin!
Primite din Cuvânt,
Niciunul să nu-mi cadă,
Isuse la pământ!
Ci toate să se-nalțe
În cerul Tău divin,
Cu rod bogat și veșnic,
Spre slava Ta deplin!
Cuvintele de soare
Pe care mi le dai,
Să mă prefacă-n raze
De har ce duc spre rai!
Să vadă toți în mine
Cuvântul întrupat,
Așa cum este-n Tine
Frumos și nestricat.
Pe care mi le dai,
Să mă prefacă-n raze
De har ce duc spre rai!
Să vadă toți în mine
Cuvântul întrupat,
Așa cum este-n Tine
Frumos și nestricat.
Menirea mea în lume
E numal una, știu:
Să-nalț cu foc, Isuse,
Cuvântul Tău cel viu!
Să nu las vreo frântură
Din adevăru-i sfânt,
Prin griji sau neveghere,
Să-mi cadă la pământ!
E numal una, știu:
Să-nalț cu foc, Isuse,
Cuvântul Tău cel viu!
Să nu las vreo frântură
Din adevăru-i sfânt,
Prin griji sau neveghere,
Să-mi cadă la pământ!
