Dinspre marea lumii

Dinspre marea lumii, norii
Se ridică tot mai grei.
Valurile se frământă,
Se unesc deplin cu ei!
Și șuvoaie de păcate
Peste țărmuri năvălesc,
Nimicind tot ce-i frumos și
Sfânt, tot ce-i dumnezeiesc!

Doamne-ndură-Te de-ai Tăi ce
Pribegesc pe-acest pământ!
Ocrotește-i de-orice valuri
Uriașe și de vânt!
Să nu cadă-n deznădejde,
Ci să creadă-n tot ce-ai spus,
Că Tu ești cu ei și-i vei
Aduce-n pace până Sus!

Mulțumesc, o, Doamne, că și
Eu sunt printre cei ai Tăi,
Și m-ajuți prin lume să
Pășesc pe-a Tale sfinte căi!
Mulțumesc de harul felurit,
Pe care Tu mi-l dai!
Eu Te laud ne-ncetat prin,
Cânt, prin vorbă și prin trai!