Doamne, Tu cu ochiul milei

Doamne, Tu, cu ochiul milei,
Îmi privești a mea ființă;
/: Știi când m-alipesc de țărnă,
Și mă zbat în neputință! /:
Dar la Tine e puterea
Sfântă, care mă ridică;
Scapă-mă, Te rog, din starea
Ce mă-ndoaie și mă strică!

Căci din slăbiciune, astăzi
Iar m-am alipit pe cale,
/: C-o neputincioasă mână,
De gunoaiele din vale! :/
Curățește-mă și du-mă
Pe-nălțimi de soare pline,
Ca-n a Ta lucrare sfântă,
Să Te folosești de mine!

Doamne, cât de alipită
Mi-ar fi viața de țărână,
/: Tu poți să mi-o smulgi, și Ție
Alipită să rămână! :/
Și prin noul har ce-mi dărui,
Să Te laud mai fierbinte,
Și mai veghetor, prin lume,
Să-Ți jertfesc cântări mai sfinte!