Doar ploaia se-auzea căzând
Sub cer de plumb. Isus stă frânt,
Cu ochii-nchiși, cu fruntea sângerând,
Păcatul lumii înfruntând.
Priveam și eu cu sufletul zdrobit,
Dar nu-ndrăzneam să spun că L-am slujit.
Chiar de trei ori am spus nu-L cunosc;
Știam prea bine că-i Hristos.
Îmi amintesc cu drag când ne vorbea,
De-mpărăția Lui când ne spunea:
„Veți moșteni cu Mine cerul sfânt,
Veți moșteni, veți fi ai Mei curând.”
Sub cer de plumb. Isus stă frânt,
Cu ochii-nchiși, cu fruntea sângerând,
Păcatul lumii înfruntând.
Priveam și eu cu sufletul zdrobit,
Dar nu-ndrăzneam să spun că L-am slujit.
Chiar de trei ori am spus nu-L cunosc;
Știam prea bine că-i Hristos.
Îmi amintesc cu drag când ne vorbea,
De-mpărăția Lui când ne spunea:
„Veți moșteni cu Mine cerul sfânt,
Veți moșteni, veți fi ai Mei curând.”
Ca un fulg, visul meu s-a topit.
Când ochii i-am deschis, Isus sta răstignit,
Cu răni adânci în mâini, în coaste și-n picioare,
Dar mi-am amintit că sufletul nicicând nu moare.
Când ochii i-am deschis, Isus sta răstignit,
Cu răni adânci în mâini, în coaste și-n picioare,
Dar mi-am amintit că sufletul nicicând nu moare.
Trecut-au zile ce păreau că-s ani.
Îmbătrânisem că-n suflet doream
S-aud din nou cuvântu-I blând spunând:
„Veți moșteni, veți fi ai Mei curând!”
„Prietene,” o voce m-a chemat,
Era Isus și-n brațe m-a luat.
Credeam că-i mort, credeam că-i lepădat,
Credeam că-i mort, dar iată-L înviat.
Îmbătrânisem că-n suflet doream
S-aud din nou cuvântu-I blând spunând:
„Veți moșteni, veți fi ai Mei curând!”
„Prietene,” o voce m-a chemat,
Era Isus și-n brațe m-a luat.
Credeam că-i mort, credeam că-i lepădat,
Credeam că-i mort, dar iată-L înviat.
Ca un foc inima mi-a aprins,
El a-nviat din morți! Isus, moartea a-nvins!
Păcatul meu în sânge l-a spălat pe cruce,
Și-am înțeles că El e Cel ce viaț-aduce.
El a-nviat din morți! Isus, moartea a-nvins!
Păcatul meu în sânge l-a spălat pe cruce,
Și-am înțeles că El e Cel ce viaț-aduce.
Doar ploaia se-auzea căzând
Sub cer de plumb. Isus stă frânt,
Cu ochii-nchiși, cu fruntea sângerând,
Păcatul lumii înfruntând.
Priveam și eu cu sufletul zdrobit,
Dar nu-ndrăzneam să spun că L-am slujit.
Chiar de trei ori am spus nu-L cunosc;
Știam prea bine că-i Hristos.
Îmi amintesc cu drag când ne vorbea,
De-mpărăția Lui când ne spunea:
„Veți moșteni cu Mine cerul sfânt,
Veți moșteni, veți fi ai Mei curând.”
Sub cer de plumb. Isus stă frânt,
Cu ochii-nchiși, cu fruntea sângerând,
Păcatul lumii înfruntând.
Priveam și eu cu sufletul zdrobit,
Dar nu-ndrăzneam să spun că L-am slujit.
Chiar de trei ori am spus nu-L cunosc;
Știam prea bine că-i Hristos.
Îmi amintesc cu drag când ne vorbea,
De-mpărăția Lui când ne spunea:
„Veți moșteni cu Mine cerul sfânt,
Veți moșteni, veți fi ai Mei curând.”
Ca un fulg, visul meu s-a topit.
Când ochii i-am deschis, Isus sta răstignit,
Cu răni adânci în mâini, în coaste și-n picioare,
Dar mi-am amintit că sufletul nicicând nu moare.
Când ochii i-am deschis, Isus sta răstignit,
Cu răni adânci în mâini, în coaste și-n picioare,
Dar mi-am amintit că sufletul nicicând nu moare.
Trecut-au zile ce păreau că-s ani.
Îmbătrânisem că-n suflet doream
S-aud din nou cuvântu-I blând spunând:
„Veți moșteni, veți fi ai Mei curând!”
„Prietene,” o voce m-a chemat,
Era Isus și-n brațe m-a luat.
Credeam că-i mort, credeam că-i lepădat,
Credeam că-i mort, dar iată-L înviat.
Îmbătrânisem că-n suflet doream
S-aud din nou cuvântu-I blând spunând:
„Veți moșteni, veți fi ai Mei curând!”
„Prietene,” o voce m-a chemat,
Era Isus și-n brațe m-a luat.
Credeam că-i mort, credeam că-i lepădat,
Credeam că-i mort, dar iată-L înviat.
Ca un foc inima mi-a aprins,
El a-nviat din morți! Isus, moartea a-nvins!
Păcatul meu în sânge l-a spălat pe cruce,
Și-am înțeles că El e Cel ce viaț-aduce.
El a-nviat din morți! Isus, moartea a-nvins!
Păcatul meu în sânge l-a spălat pe cruce,
Și-am înțeles că El e Cel ce viaț-aduce.
