După noapte vine zi, după nori e cer senin
Curcubeul zarea-nseninează,
După lacrimi, mângâieri, după iarnă primăveri
Floarea albă câmpu-nmiresmează!
Curcubeul zarea-nseninează,
După lacrimi, mângâieri, după iarnă primăveri
Floarea albă câmpu-nmiresmează!
Și dacă soarele nu va mai luci,
Și dacă stelele de sus se vor risipi…
Și dacă stelele de sus se vor risipi…
/: În inima mea lumină va fi,
Iubirea eternă va străluci…
Va străluci noapte și zi.! :/
Iubirea eternă va străluci…
Va străluci noapte și zi.! :/
Dacă vântul bate iar peste munții de cleștar,
Stânca vieții mele-i neclintită.
Bată vântul cât o vrea, stânca mea e Dragostea
Ce-mi rămâne-n veci nebiruită!
Stânca vieții mele-i neclintită.
Bată vântul cât o vrea, stânca mea e Dragostea
Ce-mi rămâne-n veci nebiruită!
După noapte vine zi, după nori e cer senin
Curcubeul zarea-nseninează,
După lacrimi, mângâieri, după iarnă primăveri
Floarea albă câmpu-nmiresmează!
Curcubeul zarea-nseninează,
După lacrimi, mângâieri, după iarnă primăveri
Floarea albă câmpu-nmiresmează!
Și dacă soarele nu va mai luci,
Și dacă stelele de sus se vor risipi…
Și dacă stelele de sus se vor risipi…
/: În inima mea lumină va fi,
Iubirea eternă va străluci…
Va străluci noapte și zi.! :/
Iubirea eternă va străluci…
Va străluci noapte și zi.! :/
Dacă vântul bate iar peste munții de cleștar,
Stânca vieții mele-i neclintită.
Bată vântul cât o vrea, stânca mea e Dragostea
Ce-mi rămâne-n veci nebiruită!
Stânca vieții mele-i neclintită.
Bată vântul cât o vrea, stânca mea e Dragostea
Ce-mi rămâne-n veci nebiruită!