E marea-n talazuri și tot mai cumplit
Se-aruncă-n corabie valul…
Zadarnic mă lupt și-s tot mai trudit,
Departe de mine e malul.
Se-aruncă-n corabie valul…
Zadarnic mă lupt și-s tot mai trudit,
Departe de mine e malul.
/: Stăpânul vorbește, natura tresaltă,
Furtuna și valul înalt.
„Taci! Fără gură!” Și marea ascultă:
Vorbește Cel ce te-a creat. :/
Furtuna și valul înalt.
„Taci! Fără gură!” Și marea ascultă:
Vorbește Cel ce te-a creat. :/
„Stăpâne, nu-Ți pasă de noi că pierim?”
Strigau ucenicii odată…
O vorbă de spui, doar așa noi trăim
Iar marea Te-ascultă de-ndată.
Strigau ucenicii odată…
O vorbă de spui, doar așa noi trăim
Iar marea Te-ascultă de-ndată.
Pe marea vieții, smerit să rămâi
Te-nvață Cuvântul, creștine…
El, Domnul, nu doarme pe căpătâi,
Privește cu milă spre tine.
Te-nvață Cuvântul, creștine…
El, Domnul, nu doarme pe căpătâi,
Privește cu milă spre tine.
E marea-n talazuri și tot mai cumplit
Se-aruncă-n corabie valul…
Zadarnic mă lupt și-s tot mai trudit,
Departe de mine e malul.
Se-aruncă-n corabie valul…
Zadarnic mă lupt și-s tot mai trudit,
Departe de mine e malul.
/: Stăpânul vorbește, natura tresaltă,
Furtuna și valul înalt.
„Taci! Fără gură!” Și marea ascultă:
Vorbește Cel ce te-a creat. :/
Furtuna și valul înalt.
„Taci! Fără gură!” Și marea ascultă:
Vorbește Cel ce te-a creat. :/
„Stăpâne, nu-Ți pasă de noi că pierim?”
Strigau ucenicii odată…
O vorbă de spui, doar așa noi trăim
Iar marea Te-ascultă de-ndată.
Strigau ucenicii odată…
O vorbă de spui, doar așa noi trăim
Iar marea Te-ascultă de-ndată.
Pe marea vieții, smerit să rămâi
Te-nvață Cuvântul, creștine…
El, Domnul, nu doarme pe căpătâi,
Privește cu milă spre tine.
Te-nvață Cuvântul, creștine…
El, Domnul, nu doarme pe căpătâi,
Privește cu milă spre tine.
