Erau cândva doi credincioși, versuri

Erau cândva doi credincioși
La Templu împreună
Dar nu amândoi bucuroși
Puteau că-s buni să spună
Acel dintâi e fariseu
Un om cu disciplină
Iar cel de-al doilea, vameșul
Un păcătos cu vină

/: Dar Dumnezeu nu a privit
La ce izbește ochiul
Privirea Lui s-a ațintit
În ei adânc cu totul :/

Și Domnul Isus ne spunea
Că nu așa îi vede
El a văzut chiar altceva
Și nu cum omul crede
Căci fariseul era rău
Judecător și mândru
Vameșului îi părea rău
Și se căia la Sfântul

/: Așa te vrea El chiar acum
Să îți recunoști starea
Și să Îl cauți de ești oricum
Ca să Îi ceri salvarea
Căci fariseul chiar plecând
Nu a găsit iertare
Dar vameșul smerit plângând
Sfințit fu de Cel mare :/