Eu sunt acel ce nu avea pe nimeni

Eu sunt acel ce nu avea pe nimeni,
Atunci când la Betesda sufeream,
/: Pe patul meu, bolnav de multă vreme
Speranță de mai bine, nu aveam :/

Zăceam plângând acolo, la pridvoare,
De-atâția ani de toți cei dragi uitat,
/: Aș fi intrat la tulburarea apei
Să fiu și eu de boală vindecat :/

Dar cine oare să mă bage-n apă,
Eram de toată lumea ocolit,
/: Că nici doi bani nu s-ar fi dat pe mine
O cât de mult aveam de suferit :/

Dar într-o zi Un Om veni la mine
El m-a privit cu milă și mi-a spus
/: M-a întrebat de vreau să mă fac bine
O, Doamne n-am pe nimeni I-am răspuns… :/

Scoală-te, mi-a zis atunci Străinul,
Ridică-ți patul, umblă, mi-a mai spus,
/: Îndată, sănătatea mă cuprinse
Și pe picioare iată am ajuns :/

Iar dup-aceea m-a găsit în Templu,
Acel Străin și mi-a vorbit duios,
/: M-a sfătuit să nu mai fac păcate
Și am aflat că e ISUS Cristos! :/