Când seara a sosit și lângă drum m-am odihnit
Alături, într-un ogor cules, un fermier în vârstă am zărit
Cu fața-i arsă de soare și cu riduri de la aspru vânt
El vorbea cu Domnul, așa cum doi amici discută pe pământ.
Alături, într-un ogor cules, un fermier în vârstă am zărit
Cu fața-i arsă de soare și cu riduri de la aspru vânt
El vorbea cu Domnul, așa cum doi amici discută pe pământ.
Doamne, spuse el, cu glas încet și calm:
Porumbul cum să-l tai, când putere nu mai am?
N-a mai plouat de-atâta vreme, iar holdele sunt prăfuite
Și căldura încă-i mare, nici copiii nu au stare.
Porumbul cum să-l tai, când putere nu mai am?
N-a mai plouat de-atâta vreme, iar holdele sunt prăfuite
Și căldura încă-i mare, nici copiii nu au stare.
Iarba este la pământ deși, uite…
Până la genunchi ar trebui să fie
Și Doamne, de-ar cădea puțini stropșori
Astfel și văcuței i-ar fi mai ușor.
Până la genunchi ar trebui să fie
Și Doamne, de-ar cădea puțini stropșori
Astfel și văcuței i-ar fi mai ușor.
O, acum când Îți vorbesc, nu-mi arăt nemulțumire
Mă cunoști atât de bine, știi că nu am răzvrătire
N-am uitat de vițelușul ce se joacă-n curtea mea
Nici de banii de la poștă, încât să plătesc chiria
Tusea mamei nu mai e și Ionel s-a-ntors acasă
Iar Duminică la cină, și găluște, dar și pui au fost pe masă
Chiar și păstorul trimis de Tine, da, e-acel tânăr bun
Ce aleargă să conducă, mulți spre Tine-acum.
Mă cunoști atât de bine, știi că nu am răzvrătire
N-am uitat de vițelușul ce se joacă-n curtea mea
Nici de banii de la poștă, încât să plătesc chiria
Tusea mamei nu mai e și Ionel s-a-ntors acasă
Iar Duminică la cină, și găluște, dar și pui au fost pe masă
Chiar și păstorul trimis de Tine, da, e-acel tânăr bun
Ce aleargă să conducă, mulți spre Tine-acum.
Doamne, mă îndrept acum spre casă
Timpul Tău e prețios când seara se lasă
Știu că sunt și alții, ce așteaptă mult
Să Îți spună cum i-apasă al zilei tumult.
Timpul Tău e prețios când seara se lasă
Știu că sunt și alții, ce așteaptă mult
Să Îți spună cum i-apasă al zilei tumult.
Noapte bună, Domnul meu cel bun!
Și veghează peste noi, acum!
Și să nu-Ți faci griji cu mine!
Căci în toate voi fi bine!
Și veghează peste noi, acum!
Și să nu-Ți faci griji cu mine!
Căci în toate voi fi bine!
Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui (Exodul 33: 11)
Când seara a sosit și lângă drum m-am odihnit
Alături, într-un ogor cules, un fermier în vârstă am zărit
Cu fața-i arsă de soare și cu riduri de la aspru vânt
El vorbea cu Domnul, așa cum doi amici discută pe pământ.
Alături, într-un ogor cules, un fermier în vârstă am zărit
Cu fața-i arsă de soare și cu riduri de la aspru vânt
El vorbea cu Domnul, așa cum doi amici discută pe pământ.
Doamne, spuse el, cu glas încet și calm:
Porumbul cum să-l tai, când putere nu mai am?
N-a mai plouat de-atâta vreme, iar holdele sunt prăfuite
Și căldura încă-i mare, nici copiii nu au stare.
Porumbul cum să-l tai, când putere nu mai am?
N-a mai plouat de-atâta vreme, iar holdele sunt prăfuite
Și căldura încă-i mare, nici copiii nu au stare.
Iarba este la pământ deși, uite…
Până la genunchi ar trebui să fie
Și Doamne, de-ar cădea puțini stropșori
Astfel și văcuței i-ar fi mai ușor.
Până la genunchi ar trebui să fie
Și Doamne, de-ar cădea puțini stropșori
Astfel și văcuței i-ar fi mai ușor.
O, acum când Îți vorbesc, nu-mi arăt nemulțumire
Mă cunoști atât de bine, știi că nu am răzvrătire
N-am uitat de vițelușul ce se joacă-n curtea mea
Nici de banii de la poștă, încât să plătesc chiria
Tusea mamei nu mai e și Ionel s-a-ntors acasă
Iar Duminică la cină, și găluște, dar și pui au fost pe masă
Chiar și păstorul trimis de Tine, da, e-acel tânăr bun
Ce aleargă să conducă, mulți spre Tine-acum.
Mă cunoști atât de bine, știi că nu am răzvrătire
N-am uitat de vițelușul ce se joacă-n curtea mea
Nici de banii de la poștă, încât să plătesc chiria
Tusea mamei nu mai e și Ionel s-a-ntors acasă
Iar Duminică la cină, și găluște, dar și pui au fost pe masă
Chiar și păstorul trimis de Tine, da, e-acel tânăr bun
Ce aleargă să conducă, mulți spre Tine-acum.
Doamne, mă îndrept acum spre casă
Timpul Tău e prețios când seara se lasă
Știu că sunt și alții, ce așteaptă mult
Să Îți spună cum i-apasă al zilei tumult.
Timpul Tău e prețios când seara se lasă
Știu că sunt și alții, ce așteaptă mult
Să Îți spună cum i-apasă al zilei tumult.
Noapte bună, Domnul meu cel bun!
Și veghează peste noi, acum!
Și să nu-Ți faci griji cu mine!
Căci în toate voi fi bine!
Și veghează peste noi, acum!
Și să nu-Ți faci griji cu mine!
Căci în toate voi fi bine!
Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui (Exodul 33: 11)
