Ființa mea întreagă

Ființa mea întreagă
Te-așteaptă ca pe-un vânt,
S-o umpli dintr-odată
Cu freamăt și cu cânt.
Simțirea mea așteaptă
Fiorul Tău ceresc,
Căci fără el Isuse,
Sunt gol și lâncezesc.

Cuvântul meu așteaptă
Pecetea Ta de har,
Căci fără ea Isuse
Mi-e truda în zadar.
Cântarea mea așteaptă
A Tale adieri,
Căci altfel n-am nici aripi,
Nici flăcări, nici puteri.

Privirea mea așteaptă
S-o-nseninezi curat,
Căci fără Tine totul
Mi-e trist și-ntunecat…
Dar cum mi-aprinde duhul
Când vine-al Tău fior,
Ce tremur mi-e-n cuvinte
Când Tu ești harul lor.

Ce dulce mi-e cântarea
Când Tu ești al ei miez
Ce limpede lumina,
Când Tu mi-o-nseninezi.
Și-n ce trăiri slăvite
Înalți ființa mea,
Când Tu Te-nduri o clipă
Să mi te-atingi de ea.