Când inima-mi tristă departe stătea,
Ca un tată și atunci mă iubeai!
Mă zbăteam în mocirlă,
În păcat mă scăldam;
Nu știam cât mă așteptai!
Nu îndrăzneam să gândesc
Că într-o zi voi putea,
Să mă arunc, la picioare să-Ți plâng;
N-am știut nici o clipă că brațele Tale
Deschise vor sta pentru mine!
Ca un tată și atunci mă iubeai!
Mă zbăteam în mocirlă,
În păcat mă scăldam;
Nu știam cât mă așteptai!
Nu îndrăzneam să gândesc
Că într-o zi voi putea,
Să mă arunc, la picioare să-Ți plâng;
N-am știut nici o clipă că brațele Tale
Deschise vor sta pentru mine!
N-am găsit iubire ca a Ta!
Nu cunosc pe nimeni ca Tine!
Tu alini, Tu ierți… vindecarea Ta
Se revarsă peste mine!
Nu cunosc pe nimeni ca Tine!
Tu alini, Tu ierți… vindecarea Ta
Se revarsă peste mine!
M-am întors cu sfială,
Dar n-am mai crezut
Că în poartă Te voi întâlni!
Ce rușine mi-a fost,
Când ce zdrențe murdare
Am văzut că aveam pe mine!
N-a contat cum eram, Tu acolo stăteai
Și-mi spuneai: „Fiul meu, bun venit!”
Am citit fericire pe chipul Tău, Doamne,
Și inima mi-a tresărit!
Dar n-am mai crezut
Că în poartă Te voi întâlni!
Ce rușine mi-a fost,
Când ce zdrențe murdare
Am văzut că aveam pe mine!
N-a contat cum eram, Tu acolo stăteai
Și-mi spuneai: „Fiul meu, bun venit!”
Am citit fericire pe chipul Tău, Doamne,
Și inima mi-a tresărit!
Când inima-mi tristă departe stătea,
Ca un tată și atunci mă iubeai!
Mă zbăteam în mocirlă,
În păcat mă scăldam;
Nu știam cât mă așteptai!
Nu îndrăzneam să gândesc
Că într-o zi voi putea,
Să mă arunc, la picioare să-Ți plâng;
N-am știut nici o clipă că brațele Tale
Deschise vor sta pentru mine!
Ca un tată și atunci mă iubeai!
Mă zbăteam în mocirlă,
În păcat mă scăldam;
Nu știam cât mă așteptai!
Nu îndrăzneam să gândesc
Că într-o zi voi putea,
Să mă arunc, la picioare să-Ți plâng;
N-am știut nici o clipă că brațele Tale
Deschise vor sta pentru mine!
N-am găsit iubire ca a Ta!
Nu cunosc pe nimeni ca Tine!
Tu alini, Tu ierți… vindecarea Ta
Se revarsă peste mine!
Nu cunosc pe nimeni ca Tine!
Tu alini, Tu ierți… vindecarea Ta
Se revarsă peste mine!
M-am întors cu sfială,
Dar n-am mai crezut
Că în poartă Te voi întâlni!
Ce rușine mi-a fost,
Când ce zdrențe murdare
Am văzut că aveam pe mine!
N-a contat cum eram, Tu acolo stăteai
Și-mi spuneai: „Fiul meu, bun venit!”
Am citit fericire pe chipul Tău, Doamne,
Și inima mi-a tresărit!
Dar n-am mai crezut
Că în poartă Te voi întâlni!
Ce rușine mi-a fost,
Când ce zdrențe murdare
Am văzut că aveam pe mine!
N-a contat cum eram, Tu acolo stăteai
Și-mi spuneai: „Fiul meu, bun venit!”
Am citit fericire pe chipul Tău, Doamne,
Și inima mi-a tresărit!