Flămând de cer și însetat de pace

Flămând de cer și însetat de pace,
Așa mi-e sufletul și trupul meu,
/: Dar toate câte-l țin se vor desface,
Când un cuvânt va spune Dumnezeu. :/

Dar pân-atunci, cu râvnă și credință,
Să țes din raze strălucit veșmânt,
/: Să 'nalț în mărginita mea ființă
Dumnezeiescul Nou Așezământ. :/

Și-n aurul cel sfânt al veșniciei
Vreau să pietrific clipele de-acum,
/: Ca tot ce am, în slujba-mpărăției
Să pun, prin Duhul, ce mă-nvață cum. :/

Îmi umple sufletul cu sărbătoare
Prin Domnul care m-a răscumpărat,
/: El mi-a adus statornică intrare
În Templul harului străluminat. :/

De-aceea-nchinăciune și mărire
I-aduc acum, cu tot ce am și sunt,
/: Și-mi plec genunchii-n sfânta mulțumire
Spre Dumnezeul Cel în veci Preasfânt. :/