Iertarea este darul pe care Cel Prea Bun
O dă la cel ce-ntoarce din drumul cel nebun
Și care părăsește trecutul vinovat,
- Nu-i altfel niciodată iertare de păcat.
O dă la cel ce-ntoarce din drumul cel nebun
Și care părăsește trecutul vinovat,
- Nu-i altfel niciodată iertare de păcat.
Iertarea-i o dovadă de caracter frumos,
Nu iartă decât omul cu gând mărinimos.
Nu iartă decât omul cu gând mărinimos.
A fi iertat, înseamnă să-ți iei o datorie,
Să ierți și tu acelui care-ți greșește ție
Căci dacă tu iertarea n-o dai pentru iertare
Să știi că niciodată cel ce n-o dă, - n-o are.
Să ierți și tu acelui care-ți greșește ție
Căci dacă tu iertarea n-o dai pentru iertare
Să știi că niciodată cel ce n-o dă, - n-o are.
Înțeleptul și cinstitul iartă și trec mai departe,
Însă prostul și nebunul nu te iartă pân-la moarte.
Însă prostul și nebunul nu te iartă pân-la moarte.
Pedepsește cu iertarea de ești om mărinimos
Cum te-a pedepsit pe tine și pe noi pe toți Hristos,
Măsurând după iertarea cea pe care-o dai pe drept
Îți va împărți și ție
La Sfârșit Cel Înțelept.
Cum te-a pedepsit pe tine și pe noi pe toți Hristos,
Măsurând după iertarea cea pe care-o dai pe drept
Îți va împărți și ție
La Sfârșit Cel Înțelept.
Cât de grea ar fi viața dacă nu ne-am mai ierta
Unii altora atâtea câte ne putem purta.
Unii altora atâtea câte ne putem purta.
O iertare doar din buze, nu mai e iertare,
În cuvinte omul pune multă înșelare,
O iertare-adevărată uită și sărută
Cu o față prietenoasă, dulce și plăcută.
În cuvinte omul pune multă înșelare,
O iertare-adevărată uită și sărută
Cu o față prietenoasă, dulce și plăcută.
Cei ce pot ierta pe alții, au simțit gustul iertării,
Fără să-l cunoști pe-acesta nu cauți dragostea-mpăcării.
Fără să-l cunoști pe-acesta nu cauți dragostea-mpăcării.
O iertare e dovada unei omenii frumoase
Iar două iertări sunt semnul unei inimi credincioase,
Dar în trei iertări s-arată semnul unei inimi sfinte,
- Fiul meu întotdeauna astea să le iei aminte.
Iar două iertări sunt semnul unei inimi credincioase,
Dar în trei iertări s-arată semnul unei inimi sfinte,
- Fiul meu întotdeauna astea să le iei aminte.
O iertare-i mai ușoară pentru cel ce-o dă curat
Decât pentru cel ce-o cere
Și-o primește vinovat.
Decât pentru cel ce-o cere
Și-o primește vinovat.
Cel ce iartă își arată inima nespus mai bună
Și mai mare ca a celui ce cu ură se răzbună,
- Fiul meu întotdeauna ai în inimă iertare
Chiar spre-acel ce nici n-arată
Vreo dorință de-ndreptare.
Și mai mare ca a celui ce cu ură se răzbună,
- Fiul meu întotdeauna ai în inimă iertare
Chiar spre-acel ce nici n-arată
Vreo dorință de-ndreptare.
Este drept când ceri iertare s-o dai și tu cui ți-o cere,
Unii vreau numai să ceară,
- Vai ce vinovată vrere.
Unii vreau numai să ceară,
- Vai ce vinovată vrere.
Sufletele mici nu iartă,
Cele rele se răzbună,
Sufletele mari când iartă pot rămâne împreună,
Numai sufletele sfinte dau iertării haina sfântă
- Asta ca în strălucirea soarelui îi înveșmântă.
Cele rele se răzbună,
Sufletele mari când iartă pot rămâne împreună,
Numai sufletele sfinte dau iertării haina sfântă
- Asta ca în strălucirea soarelui îi înveșmântă.
Răzbunarea este piatra cea mai grea pe-o conștiință,
Pentru asta ți se cere cea mai aspră pocăință.
Pentru asta ți se cere cea mai aspră pocăință.
Uneori iertarea poate să-ți aducă întristare
Dacă cel la care-ai dat-o îți arată nepăsare.
- Fiul meu cel drag, iertarea s-o dai nu pentru răsplată,
Ci pentru-a-mplini Cuvântul Voii Sfântului tău Tată.
Dacă cel la care-ai dat-o îți arată nepăsare.
- Fiul meu cel drag, iertarea s-o dai nu pentru răsplată,
Ci pentru-a-mplini Cuvântul Voii Sfântului tău Tată.
Iertarea este darul pe care Cel Prea Bun
O dă la cel ce-ntoarce din drumul cel nebun
Și care părăsește trecutul vinovat,
- Nu-i altfel niciodată iertare de păcat.
O dă la cel ce-ntoarce din drumul cel nebun
Și care părăsește trecutul vinovat,
- Nu-i altfel niciodată iertare de păcat.
Iertarea-i o dovadă de caracter frumos,
Nu iartă decât omul cu gând mărinimos.
Nu iartă decât omul cu gând mărinimos.
A fi iertat, înseamnă să-ți iei o datorie,
Să ierți și tu acelui care-ți greșește ție
Căci dacă tu iertarea n-o dai pentru iertare
Să știi că niciodată cel ce n-o dă, - n-o are.
Să ierți și tu acelui care-ți greșește ție
Căci dacă tu iertarea n-o dai pentru iertare
Să știi că niciodată cel ce n-o dă, - n-o are.
Înțeleptul și cinstitul iartă și trec mai departe,
Însă prostul și nebunul nu te iartă pân-la moarte.
Însă prostul și nebunul nu te iartă pân-la moarte.
Pedepsește cu iertarea de ești om mărinimos
Cum te-a pedepsit pe tine și pe noi pe toți Hristos,
Măsurând după iertarea cea pe care-o dai pe drept
Îți va împărți și ție
La Sfârșit Cel Înțelept.
Cum te-a pedepsit pe tine și pe noi pe toți Hristos,
Măsurând după iertarea cea pe care-o dai pe drept
Îți va împărți și ție
La Sfârșit Cel Înțelept.
Cât de grea ar fi viața dacă nu ne-am mai ierta
Unii altora atâtea câte ne putem purta.
Unii altora atâtea câte ne putem purta.
O iertare doar din buze, nu mai e iertare,
În cuvinte omul pune multă înșelare,
O iertare-adevărată uită și sărută
Cu o față prietenoasă, dulce și plăcută.
În cuvinte omul pune multă înșelare,
O iertare-adevărată uită și sărută
Cu o față prietenoasă, dulce și plăcută.
Cei ce pot ierta pe alții, au simțit gustul iertării,
Fără să-l cunoști pe-acesta nu cauți dragostea-mpăcării.
Fără să-l cunoști pe-acesta nu cauți dragostea-mpăcării.
O iertare e dovada unei omenii frumoase
Iar două iertări sunt semnul unei inimi credincioase,
Dar în trei iertări s-arată semnul unei inimi sfinte,
- Fiul meu întotdeauna astea să le iei aminte.
Iar două iertări sunt semnul unei inimi credincioase,
Dar în trei iertări s-arată semnul unei inimi sfinte,
- Fiul meu întotdeauna astea să le iei aminte.
O iertare-i mai ușoară pentru cel ce-o dă curat
Decât pentru cel ce-o cere
Și-o primește vinovat.
Decât pentru cel ce-o cere
Și-o primește vinovat.
Cel ce iartă își arată inima nespus mai bună
Și mai mare ca a celui ce cu ură se răzbună,
- Fiul meu întotdeauna ai în inimă iertare
Chiar spre-acel ce nici n-arată
Vreo dorință de-ndreptare.
Și mai mare ca a celui ce cu ură se răzbună,
- Fiul meu întotdeauna ai în inimă iertare
Chiar spre-acel ce nici n-arată
Vreo dorință de-ndreptare.
Este drept când ceri iertare s-o dai și tu cui ți-o cere,
Unii vreau numai să ceară,
- Vai ce vinovată vrere.
Unii vreau numai să ceară,
- Vai ce vinovată vrere.
Sufletele mici nu iartă,
Cele rele se răzbună,
Sufletele mari când iartă pot rămâne împreună,
Numai sufletele sfinte dau iertării haina sfântă
- Asta ca în strălucirea soarelui îi înveșmântă.
Cele rele se răzbună,
Sufletele mari când iartă pot rămâne împreună,
Numai sufletele sfinte dau iertării haina sfântă
- Asta ca în strălucirea soarelui îi înveșmântă.
Răzbunarea este piatra cea mai grea pe-o conștiință,
Pentru asta ți se cere cea mai aspră pocăință.
Pentru asta ți se cere cea mai aspră pocăință.
Uneori iertarea poate să-ți aducă întristare
Dacă cel la care-ai dat-o îți arată nepăsare.
- Fiul meu cel drag, iertarea s-o dai nu pentru răsplată,
Ci pentru-a-mplini Cuvântul Voii Sfântului tău Tată.
Dacă cel la care-ai dat-o îți arată nepăsare.
- Fiul meu cel drag, iertarea s-o dai nu pentru răsplată,
Ci pentru-a-mplini Cuvântul Voii Sfântului tău Tată.
