Îmi ridic ochii către munți

Îmi ridic ochii către munți
Căci știu, acolo Tu odată
Te coborai ca să vorbești
Și să Te-arăți în a Ta slavă
Dar astăzi munții sunt doar stânci
Și plini de fiare-nfometate
/: Nu-mi dau curaj, nu-mi dau avânt
Atunci când sufletu-mi se zbate. :/

Eu vreau ca să privesc în sus,
Nu la-nălțimi ce pot să cadă
Și nici spre mâini ce pot să-mi dea
Un ajutor, dar și-o ocară
Nădejdea vreau ca să mi-o pun
În Cel ce toate le adapă
/: În Dumnezeu, în Dumnezeu
E Cetățuia ce mă scapă. :/

Nu-i o poveste tot ce spun,
Există-un Dumnezeu ce poate
Să facă totul din nimic,
Iar munții-n mare să-i îngroape
El Se descoperă și azi
Acelor ce doresc să-L vadă
/: Dar nu pe munți, ci-n duhul lor
Și prin credință, nu-n tăgadă. :/