În Tine-a fost ființa mea

În Tine-a fost ființa mea,
Când n-o simțeam, când nu-mi era.
În Tine-acești noi ochi ai mei,
Când nu știam să văd cu ei.
În Tine eul meu cel nou
Când nu era decât ecou.

În Tine duhul meu divin,
Ce-l simt acum crescând senin.
În Tine râul de cântări
Ce-mi vin și-mi trec spre 'nalte stări.
În Tine florile ce-mi cresc
Cu rod si cu nectar ceresc.

În Tine-au fost, ca gând curat
Tot ce-am azi bun și adevărat.
În Tine-au fost și-n Tine-mi vin
Tot ce-am azi nou și sfânt și plin.
Și-n urma lor când voi pleca
Eu iar voi fi odihna Ta.