În adânca

În adânca rugăciunii părtășie,
Ne-ntrerupt fiind cu Tatăl cel de Sus,
Cu căldură, cu credință, cu tărie,
Ca El ne-a-nvățat să ne rugăm, Isus.
De la iesle pân-la cruce, luminoasă
A fost viața care-n lume El a dus,
Dezbrăcați de viața lumii păcătoasă,
Astfel ne-a-nvățat ca să trăim, Isus.

Când plecat pân-la picioarele vânzării,
Măreția Lui cerească Și-a supus,
Cu răbdarea adâncimilor iertării,
Ca El ne-a-nvățat să ne smerim, Isus.
Când senin primind batjocura-njosirii,
EI privea spre bucuria făr-apus,
Strălucind de măreția răsplătirii,
Ca El ne-a-nvățat să suferim, Isus.

Când străin de-a lumii patimi și păcate,
Apărat-a Adevărul și L-a spus,
Cu curaj, pentru-Adevăr, pentru Dreptate,
Astfel ne-a-nvățat ca să vorbim, Isus.
Când cu slava limpezimilor iubirii,
Pentru-ai Săi, deplina Jertfă a adus,
Neschimbați în Legământul înfrățirii,
Ca El ne-a-nvățat să ne iubim, Isus.

Când cu pacea misiunii împlinite,
Duhul Său în mâna Tatălui Și-a pus,
Credincioși sfârșind chemările primite,
Astfel ne-a-nvățat ca să murim, Isus.
De la El și-n viață, și-n tăcuta moarte,
De-nvățăm deplin cu sufletul supus,
Sus în cerul păcii-avea-vom pururi parte
De măreața slavă așa ca și Isus.