În locuința mea lină,
Cântec frumos răsun,
Gândind l-al meu Mântuitor,
Cel ce-i cu mine-acum.
Tristă ar fi viața mea,
Al meu când nu ar fi,
Când nici o rază-n sânul meu,
Deloc n-ar străluci.
O, Isuse, inima mea
Ca jertfă s-o primești!
Mă bucur când știu că-s al Tău,
Că-n veci mă fericești.
Cântec frumos răsun,
Gândind l-al meu Mântuitor,
Cel ce-i cu mine-acum.
Tristă ar fi viața mea,
Al meu când nu ar fi,
Când nici o rază-n sânul meu,
Deloc n-ar străluci.
O, Isuse, inima mea
Ca jertfă s-o primești!
Mă bucur când știu că-s al Tău,
Că-n veci mă fericești.
Atunci adorm în liniște,
Pe așternutul meu,
Iubirea Lui m-acoperă,
Și brațul tare-al Său,
Iar noaptea dacă s-a sfârși,
Din somn mă scoală sus,
Și-n calea-mi însoțindu-mă,
Mă conduce Isus,
Iar ora-mi cea de pe urmă,
Când la mine-ajunge,
Din valea plângerii trecând,
În cer mă conduce.
Pe așternutul meu,
Iubirea Lui m-acoperă,
Și brațul tare-al Său,
Iar noaptea dacă s-a sfârși,
Din somn mă scoală sus,
Și-n calea-mi însoțindu-mă,
Mă conduce Isus,
Iar ora-mi cea de pe urmă,
Când la mine-ajunge,
Din valea plângerii trecând,
În cer mă conduce.
În locuința mea lină,
Cântec frumos răsun,
Gândind l-al meu Mântuitor,
Cel ce-i cu mine-acum.
Tristă ar fi viața mea,
Al meu când nu ar fi,
Când nici o rază-n sânul meu,
Deloc n-ar străluci.
O, Isuse, inima mea
Ca jertfă s-o primești!
Mă bucur când știu că-s al Tău,
Că-n veci mă fericești.
Cântec frumos răsun,
Gândind l-al meu Mântuitor,
Cel ce-i cu mine-acum.
Tristă ar fi viața mea,
Al meu când nu ar fi,
Când nici o rază-n sânul meu,
Deloc n-ar străluci.
O, Isuse, inima mea
Ca jertfă s-o primești!
Mă bucur când știu că-s al Tău,
Că-n veci mă fericești.
Atunci adorm în liniște,
Pe așternutul meu,
Iubirea Lui m-acoperă,
Și brațul tare-al Său,
Iar noaptea dacă s-a sfârși,
Din somn mă scoală sus,
Și-n calea-mi însoțindu-mă,
Mă conduce Isus,
Iar ora-mi cea de pe urmă,
Când la mine-ajunge,
Din valea plângerii trecând,
În cer mă conduce.
Pe așternutul meu,
Iubirea Lui m-acoperă,
Și brațul tare-al Său,
Iar noaptea dacă s-a sfârși,
Din somn mă scoală sus,
Și-n calea-mi însoțindu-mă,
Mă conduce Isus,
Iar ora-mi cea de pe urmă,
Când la mine-ajunge,
Din valea plângerii trecând,
În cer mă conduce.
