În temple

În temple zidite de mâini omenești,
Tu, Doamne, nu stai niciodată,
/: Căci Duh și Lumină și Dragoste ești,
Și Dragostea-i templul ce Tu-l locuiești
Când ea se păstrează curată! :/

În inima-n care credința-i veșmânt,
Și-n sângele Tău curățită,
/: Tu vii cu iubire, Stăpâne Preasfânt
E singurul templu dorit pe pământ,
De inima Ta fericită! :/

Atunci când iubirea adună cu dor
Copiii luminii divine,
/: Cobori cu grăbire în mijlocul lor,
Căci Tu le ești Templu și Har sfințitor,
Și Templu sunt ei pentru Tine! :/

Credința și pacea și-al dragostei jar,
Și viața în Duh și-n lumină,
/: Sunt toate lucrări izvorâte din har,
Sunt Templu-Adevărului, fără hotar
Umplut cu Ființa-Ți Divină! :/

Aici, în Lucrările Tale mereu,
Tu stai și-Ți găsești desfătare,
/: În ele să stau pe deplin vreau și eu
Căci ele sunt Templul adâncului meu
În care Ți-aduc închinare! :/