Încet coboară seara,
Căci iar s-a dus o zi.
Și inima-mi se-ndreaptă
Spre Dumnezeu, a-I mulțumi.
Ce mare îndurare mi-ai dat, ești bun!
Îți mulțumesc acum.
Căci iar s-a dus o zi.
Și inima-mi se-ndreaptă
Spre Dumnezeu, a-I mulțumi.
Ce mare îndurare mi-ai dat, ești bun!
Îți mulțumesc acum.
De-i nor, furtună, ploaie
Sau soare luminos,
Mereu înalț spre Tine
Un cânt din inimă, duios.
De ce să nu cânt, Doamne, spre slava Ta?
Când Tu ești viața mea!
Sau soare luminos,
Mereu înalț spre Tine
Un cânt din inimă, duios.
De ce să nu cânt, Doamne, spre slava Ta?
Când Tu ești viața mea!
O, Doamne, Tu pe mine
Mă binecuvintezi.
Ridic spre Tine ruga,
Mai sus de stea, unde tronezi.
Mă simt nevrednic, Doamne, dar mă iubești…
De mine Te-ngrijești!
Mă binecuvintezi.
Ridic spre Tine ruga,
Mai sus de stea, unde tronezi.
Mă simt nevrednic, Doamne, dar mă iubești…
De mine Te-ngrijești!
Încet coboară seara,
Căci iar s-a dus o zi.
Și inima-mi se-ndreaptă
Spre Dumnezeu, a-I mulțumi.
Ce mare îndurare mi-ai dat, ești bun!
Îți mulțumesc acum.
Căci iar s-a dus o zi.
Și inima-mi se-ndreaptă
Spre Dumnezeu, a-I mulțumi.
Ce mare îndurare mi-ai dat, ești bun!
Îți mulțumesc acum.
De-i nor, furtună, ploaie
Sau soare luminos,
Mereu înalț spre Tine
Un cânt din inimă, duios.
De ce să nu cânt, Doamne, spre slava Ta?
Când Tu ești viața mea!
Sau soare luminos,
Mereu înalț spre Tine
Un cânt din inimă, duios.
De ce să nu cânt, Doamne, spre slava Ta?
Când Tu ești viața mea!
O, Doamne, Tu pe mine
Mă binecuvintezi.
Ridic spre Tine ruga,
Mai sus de stea, unde tronezi.
Mă simt nevrednic, Doamne, dar mă iubești…
De mine Te-ngrijești!
Mă binecuvintezi.
Ridic spre Tine ruga,
Mai sus de stea, unde tronezi.
Mă simt nevrednic, Doamne, dar mă iubești…
De mine Te-ngrijești!
