Întinde mâna Ta, privind
Spre mine cu-ndurare
Și fă-mă, Doamne, să mă prind
De Tine tot mai tare!
Spre mine cu-ndurare
Și fă-mă, Doamne, să mă prind
De Tine tot mai tare!
Arată-mi cerul Tău aprins,
De sfânta strălucire,
Iar chipul trecător, mai stins
Să-mi fie în privire.
De sfânta strălucire,
Iar chipul trecător, mai stins
Să-mi fie în privire.
Păstrează viu avântul meu
Purtat spre curăție,
Și drumul harului mereu
Mai luminat să-mi fie.
Purtat spre curăție,
Și drumul harului mereu
Mai luminat să-mi fie.
Fă-mi pasul vieții mai vioi,
Mergând spre fericire,
Să nu privească înapoi
La neagra omenire.
Mergând spre fericire,
Să nu privească înapoi
La neagra omenire.
Lumina zorilor cerești
S-o văd mai luminoasă,
Și-n jurul meu să răspândești
Iubirea Ta duioasă.
S-o văd mai luminoasă,
Și-n jurul meu să răspândești
Iubirea Ta duioasă.
În orice zi și-n orice ceas,
Cu tot ce am în mine,
Să fiu de Tine mai atras
Și contopit cu Tine.
Cu tot ce am în mine,
Să fiu de Tine mai atras
Și contopit cu Tine.
Întinde mâna Ta, privind
Spre mine cu-ndurare
Și fă-mă, Doamne, să mă prind
De Tine tot mai tare!
Spre mine cu-ndurare
Și fă-mă, Doamne, să mă prind
De Tine tot mai tare!
Arată-mi cerul Tău aprins,
De sfânta strălucire,
Iar chipul trecător, mai stins
Să-mi fie în privire.
De sfânta strălucire,
Iar chipul trecător, mai stins
Să-mi fie în privire.
Păstrează viu avântul meu
Purtat spre curăție,
Și drumul harului mereu
Mai luminat să-mi fie.
Purtat spre curăție,
Și drumul harului mereu
Mai luminat să-mi fie.
Fă-mi pasul vieții mai vioi,
Mergând spre fericire,
Să nu privească înapoi
La neagra omenire.
Mergând spre fericire,
Să nu privească înapoi
La neagra omenire.
Lumina zorilor cerești
S-o văd mai luminoasă,
Și-n jurul meu să răspândești
Iubirea Ta duioasă.
S-o văd mai luminoasă,
Și-n jurul meu să răspândești
Iubirea Ta duioasă.
În orice zi și-n orice ceas,
Cu tot ce am în mine,
Să fiu de Tine mai atras
Și contopit cu Tine.
Cu tot ce am în mine,
Să fiu de Tine mai atras
Și contopit cu Tine.
