Înțelepții lumii mă înconjoară
Și mă întreabă: „Cine-i Isus?”
Pun la-ndoială a mea credință
Și spun că voi suferi nespus.
Și mă întreabă: „Cine-i Isus?”
Pun la-ndoială a mea credință
Și spun că voi suferi nespus.
De nimeni nu mă tem, pe Tine când Te chem,
Numele Tău cu drag eu Îl vestesc!
În fața cui voi sta, nu mă voi clătina
Căci legea Ta eternă o păzesc.
Numele Tău cu drag eu Îl vestesc!
În fața cui voi sta, nu mă voi clătina
Căci legea Ta eternă o păzesc.
Privesc în zare mărețul soare
Ce strălucește neîncetat.
Pun o-ntrebare la fiecare:
„Cine-l conduce, cin' l-a creat?”
Ce strălucește neîncetat.
Pun o-ntrebare la fiecare:
„Cine-l conduce, cin' l-a creat?”
Și dacă într-o zi soarele-ar zăbovi,
Cine-ar putea să urce-n locul lui?
Știința omului și-nțelepciunea lui
Nu pot pătrunde taina cerului!
Cine-ar putea să urce-n locul lui?
Știința omului și-nțelepciunea lui
Nu pot pătrunde taina cerului!
Câmpii și dealuri, munții și marea
Vestesc iubirea Celui Prea-nalt,
Tot universul și-ntreg pământul
La glasul Lui s-au cutremurat.
Vestesc iubirea Celui Prea-nalt,
Tot universul și-ntreg pământul
La glasul Lui s-au cutremurat.
Și toate florile-și deschid petalele
Pe-al câmpului ogor nemărginit,
Căci tot ce ai creat, doar omului i-ai dat
Fiindc-atât de mult Tu l-ai iubit.
Pe-al câmpului ogor nemărginit,
Căci tot ce ai creat, doar omului i-ai dat
Fiindc-atât de mult Tu l-ai iubit.
Înțelepții lumii mă înconjoară
Și mă întreabă: „Cine-i Isus?”
Pun la-ndoială a mea credință
Și spun că voi suferi nespus.
Și mă întreabă: „Cine-i Isus?”
Pun la-ndoială a mea credință
Și spun că voi suferi nespus.
De nimeni nu mă tem, pe Tine când Te chem,
Numele Tău cu drag eu Îl vestesc!
În fața cui voi sta, nu mă voi clătina
Căci legea Ta eternă o păzesc.
Numele Tău cu drag eu Îl vestesc!
În fața cui voi sta, nu mă voi clătina
Căci legea Ta eternă o păzesc.
Privesc în zare mărețul soare
Ce strălucește neîncetat.
Pun o-ntrebare la fiecare:
„Cine-l conduce, cin' l-a creat?”
Ce strălucește neîncetat.
Pun o-ntrebare la fiecare:
„Cine-l conduce, cin' l-a creat?”
Și dacă într-o zi soarele-ar zăbovi,
Cine-ar putea să urce-n locul lui?
Știința omului și-nțelepciunea lui
Nu pot pătrunde taina cerului!
Cine-ar putea să urce-n locul lui?
Știința omului și-nțelepciunea lui
Nu pot pătrunde taina cerului!
Câmpii și dealuri, munții și marea
Vestesc iubirea Celui Prea-nalt,
Tot universul și-ntreg pământul
La glasul Lui s-au cutremurat.
Vestesc iubirea Celui Prea-nalt,
Tot universul și-ntreg pământul
La glasul Lui s-au cutremurat.
Și toate florile-și deschid petalele
Pe-al câmpului ogor nemărginit,
Căci tot ce ai creat, doar omului i-ai dat
Fiindc-atât de mult Tu l-ai iubit.
Pe-al câmpului ogor nemărginit,
Căci tot ce ai creat, doar omului i-ai dat
Fiindc-atât de mult Tu l-ai iubit.
