Isuse dulce, Urzitorul
Eternei noastre mântuiri,
Mă copleșește greutatea
Slăvitei Tale fericiri.
C-atâta mare de lumină
Și zări cerești de bucurii,
Umplut-ai inima zdrobită
De chinu-atâtor ani pustii.
Eternei noastre mântuiri,
Mă copleșește greutatea
Slăvitei Tale fericiri.
C-atâta mare de lumină
Și zări cerești de bucurii,
Umplut-ai inima zdrobită
De chinu-atâtor ani pustii.
Pe viața-mi tristă și firavă
Adus-ai munți de haruri grei,
Și-atâta fericita slavă
De-o frânge greutatea ei!
Simt bucuria grea-ncercându-mi
Prea slabul firii mele cort,
Mă doare-atâta fericire
Și parcă nu mai pot s-o port!
Adus-ai munți de haruri grei,
Și-atâta fericita slavă
De-o frânge greutatea ei!
Simt bucuria grea-ncercându-mi
Prea slabul firii mele cort,
Mă doare-atâta fericire
Și parcă nu mai pot s-o port!
Ți-am dus durerile nespuse
Putut-am duce-amarul tot,
Dar bucuria azi, Isuse,
Și slava parcă n-o mai pot.
E mult mai mult decât încape
În bietu-mi suflet obidit,
Și copleșit suspin, Isuse,
De cât am fost învrednicit!
Putut-am duce-amarul tot,
Dar bucuria azi, Isuse,
Și slava parcă n-o mai pot.
E mult mai mult decât încape
În bietu-mi suflet obidit,
Și copleșit suspin, Isuse,
De cât am fost învrednicit!
Isuse dulce, Urzitorul
Eternei noastre mântuiri,
Mă copleșește greutatea
Slăvitei Tale fericiri.
C-atâta mare de lumină
Și zări cerești de bucurii,
Umplut-ai inima zdrobită
De chinu-atâtor ani pustii.
Eternei noastre mântuiri,
Mă copleșește greutatea
Slăvitei Tale fericiri.
C-atâta mare de lumină
Și zări cerești de bucurii,
Umplut-ai inima zdrobită
De chinu-atâtor ani pustii.
Pe viața-mi tristă și firavă
Adus-ai munți de haruri grei,
Și-atâta fericita slavă
De-o frânge greutatea ei!
Simt bucuria grea-ncercându-mi
Prea slabul firii mele cort,
Mă doare-atâta fericire
Și parcă nu mai pot s-o port!
Adus-ai munți de haruri grei,
Și-atâta fericita slavă
De-o frânge greutatea ei!
Simt bucuria grea-ncercându-mi
Prea slabul firii mele cort,
Mă doare-atâta fericire
Și parcă nu mai pot s-o port!
Ți-am dus durerile nespuse
Putut-am duce-amarul tot,
Dar bucuria azi, Isuse,
Și slava parcă n-o mai pot.
E mult mai mult decât încape
În bietu-mi suflet obidit,
Și copleșit suspin, Isuse,
De cât am fost învrednicit!
Putut-am duce-amarul tot,
Dar bucuria azi, Isuse,
Și slava parcă n-o mai pot.
E mult mai mult decât încape
În bietu-mi suflet obidit,
Și copleșit suspin, Isuse,
De cât am fost învrednicit!
