Iubitule, Tu n-ai în lume

Iubitule, Tu n-ai în lume
Un loc măcar să fii dorit,
N-ai avuții și nici un nume
C-al multora de prețuit!

Dar Dragostei, Tu-i ești lzvorul,
Și flacăra și jarul ei,
/: Nu știe nimenea ce-i Dorul,
Cum Tu, Iubitule, știi ce-i! :/

Tu n-ai, Iubitule, mulțime,
Să Te urmeze cu alai,
Dar celui ce la Tine vine,
Comori de har ceresc îi dai!

Căci Dragostei, Tu-i ești Izvorul,
Și flacăra și jarul ei,
/: Nu știe nimenea ce-i Dorul,
Cum Tu, Iubitule, știi ce-i! :/

Iubirea Ta mă răsplătește,
Când eu, Iubitule, Te-aleg,
Și lumea când mă prigonește,
Tu ești al meu, al meu întreg!

Căci Dragostei, Tu-i ești Izvorul,
Și flacăra și jarul ei,
/: Nu știe nimenea ce-i Dorul,
Cum Tu, Iubitule, știi ce-i! :/

Comoara dragostei divine,
În inimă mi-o torni, Isus,
Că nu-mi doresc decât pe Tine,
Iubitule, și jos și Sus!

Căci Dragostei, Tu-i ești Izvorul,
Și flacăra și jarul ei,
/: Nu știe nimenea ce-i Dorul,
Cum Tu, Iubitule, știi ce-i! :/