La bunătatea Ta alerg,
Cerescule Părinte,
Căci o ispită-n carnea mea
Și-a-nfipt al morții dinte.
Dar rana care mi-a lăsat,
Tu poți s-o vindeci iară,
Și iar să-mi reaprinzi deplin
A duhului meu pară.
Cerescule Părinte,
Căci o ispită-n carnea mea
Și-a-nfipt al morții dinte.
Dar rana care mi-a lăsat,
Tu poți s-o vindeci iară,
Și iar să-mi reaprinzi deplin
A duhului meu pară.
La bunătatea Ta mi-ndrept
Întreaga mea ființă,
Căci numai ea îmi poate da
Îndemn spre pocăință.
Ea mi-ntărește-ai mei genunchi
Și inima mi-o pune
În orice timp și-n orice Ioc
În stări de rugăciune.
Întreaga mea ființă,
Căci numai ea îmi poate da
Îndemn spre pocăință.
Ea mi-ntărește-ai mei genunchi
Și inima mi-o pune
În orice timp și-n orice Ioc
În stări de rugăciune.
La bunătatea Ta revin
Când totul beznă-mi pare,
Ea-mi reînvie noi puteri
Să merg pe-a Ta cărare.
Slăvit fii Tu, în veci slăvit,
Cerescule Părinte,
Prin bunătatea Ta mereu
Eu pot s-alerg-nainte.
Când totul beznă-mi pare,
Ea-mi reînvie noi puteri
Să merg pe-a Ta cărare.
Slăvit fii Tu, în veci slăvit,
Cerescule Părinte,
Prin bunătatea Ta mereu
Eu pot s-alerg-nainte.
La bunătatea Ta alerg,
Cerescule Părinte,
Căci o ispită-n carnea mea
Și-a-nfipt al morții dinte.
Dar rana care mi-a lăsat,
Tu poți s-o vindeci iară,
Și iar să-mi reaprinzi deplin
A duhului meu pară.
Cerescule Părinte,
Căci o ispită-n carnea mea
Și-a-nfipt al morții dinte.
Dar rana care mi-a lăsat,
Tu poți s-o vindeci iară,
Și iar să-mi reaprinzi deplin
A duhului meu pară.
La bunătatea Ta mi-ndrept
Întreaga mea ființă,
Căci numai ea îmi poate da
Îndemn spre pocăință.
Ea mi-ntărește-ai mei genunchi
Și inima mi-o pune
În orice timp și-n orice Ioc
În stări de rugăciune.
Întreaga mea ființă,
Căci numai ea îmi poate da
Îndemn spre pocăință.
Ea mi-ntărește-ai mei genunchi
Și inima mi-o pune
În orice timp și-n orice Ioc
În stări de rugăciune.
La bunătatea Ta revin
Când totul beznă-mi pare,
Ea-mi reînvie noi puteri
Să merg pe-a Ta cărare.
Slăvit fii Tu, în veci slăvit,
Cerescule Părinte,
Prin bunătatea Ta mereu
Eu pot s-alerg-nainte.
Când totul beznă-mi pare,
Ea-mi reînvie noi puteri
Să merg pe-a Ta cărare.
Slăvit fii Tu, în veci slăvit,
Cerescule Părinte,
Prin bunătatea Ta mereu
Eu pot s-alerg-nainte.
