La cine să ne ducem, Doamne,
Când ispitiți suntem cumplit,
Când sufletul se zbate-n lupte,
Și-atât de-ades e biruit?
Când ispitiți suntem cumplit,
Când sufletul se zbate-n lupte,
Și-atât de-ades e biruit?
Venim la Tine, venim la Tine,
Cu inimile noastre-ntregi,
Isuse scump, Izvor de haruri,
Tu să ne-ajuți cu-a Tale daruri
Căci numai Tu, Tu ne-nțelegi!
Cu inimile noastre-ntregi,
Isuse scump, Izvor de haruri,
Tu să ne-ajuți cu-a Tale daruri
Căci numai Tu, Tu ne-nțelegi!
La cine să-ndrăznim, la cine,
Când îndoieli ne rod amar,
Când e pierdut și stins în suflet,
Al bucuriei veșnic har?
Când îndoieli ne rod amar,
Când e pierdut și stins în suflet,
Al bucuriei veșnic har?
La cine să găsim odihnă,
Când obosiți suntem de chin,
Când prea secetă ni-e răbdarea,
Pe-un drum de suferințe plin?
Când obosiți suntem de chin,
Când prea secetă ni-e răbdarea,
Pe-un drum de suferințe plin?
La cine s-alergăm, Isuse,
Când taina Ta n-am înțeles,
Când copleșiți de întuneric,
Stricăm Cuvântul Tău ades?
Când taina Ta n-am înțeles,
Când copleșiți de întuneric,
Stricăm Cuvântul Tău ades?
La cine să venim noi astăzi,
Când cei mai dragi ne părăsesc
Când din pricina căii Tale,
De rătăciri ne-nvinuiesc?
Când cei mai dragi ne părăsesc
Când din pricina căii Tale,
De rătăciri ne-nvinuiesc?
De Tine ne-alipim, Isuse,
Mai mult acum ca orișicând,
Căci Tu n-ai izgonit pe nimeni,
Din cei care-au venit plângând!
Mai mult acum ca orișicând,
Căci Tu n-ai izgonit pe nimeni,
Din cei care-au venit plângând!
Tu ești Odihnă, ești Iertare,
Ești Dragoste fără sfârșit,
Ești Înțelegerea adâncă,
Ești Harul tot, nemărginit.
Ești Dragoste fără sfârșit,
Ești Înțelegerea adâncă,
Ești Harul tot, nemărginit.
La cine să ne ducem, Doamne,
Când ispitiți suntem cumplit,
Când sufletul se zbate-n lupte,
Și-atât de-ades e biruit?
Când ispitiți suntem cumplit,
Când sufletul se zbate-n lupte,
Și-atât de-ades e biruit?
Venim la Tine, venim la Tine,
Cu inimile noastre-ntregi,
Isuse scump, Izvor de haruri,
Tu să ne-ajuți cu-a Tale daruri
Căci numai Tu, Tu ne-nțelegi!
Cu inimile noastre-ntregi,
Isuse scump, Izvor de haruri,
Tu să ne-ajuți cu-a Tale daruri
Căci numai Tu, Tu ne-nțelegi!
La cine să-ndrăznim, la cine,
Când îndoieli ne rod amar,
Când e pierdut și stins în suflet,
Al bucuriei veșnic har?
Când îndoieli ne rod amar,
Când e pierdut și stins în suflet,
Al bucuriei veșnic har?
La cine să găsim odihnă,
Când obosiți suntem de chin,
Când prea secetă ni-e răbdarea,
Pe-un drum de suferințe plin?
Când obosiți suntem de chin,
Când prea secetă ni-e răbdarea,
Pe-un drum de suferințe plin?
La cine s-alergăm, Isuse,
Când taina Ta n-am înțeles,
Când copleșiți de întuneric,
Stricăm Cuvântul Tău ades?
Când taina Ta n-am înțeles,
Când copleșiți de întuneric,
Stricăm Cuvântul Tău ades?
La cine să venim noi astăzi,
Când cei mai dragi ne părăsesc
Când din pricina căii Tale,
De rătăciri ne-nvinuiesc?
Când cei mai dragi ne părăsesc
Când din pricina căii Tale,
De rătăciri ne-nvinuiesc?
De Tine ne-alipim, Isuse,
Mai mult acum ca orișicând,
Căci Tu n-ai izgonit pe nimeni,
Din cei care-au venit plângând!
Mai mult acum ca orișicând,
Căci Tu n-ai izgonit pe nimeni,
Din cei care-au venit plângând!
Tu ești Odihnă, ești Iertare,
Ești Dragoste fără sfârșit,
Ești Înțelegerea adâncă,
Ești Harul tot, nemărginit.
Ești Dragoste fără sfârșit,
Ești Înțelegerea adâncă,
Ești Harul tot, nemărginit.
