Lăcomia-nghite tot, nu se satură nicicând.
Ea nu zice: „Nu mai pot”, pântecu-i e-n veci flămând.
Ea nu zice: „Nu mai pot”, pântecu-i e-n veci flămând.
Domnului să ne rugăm,
Dragi copii ca să scăpăm
De viclenele chemări.
Pe-ale patimii cărări
Mici și mari să venim
Lui curați să-I slujim.
Dragi copii ca să scăpăm
De viclenele chemări.
Pe-ale patimii cărări
Mici și mari să venim
Lui curați să-I slujim.
Lăcomia este-un foc, arde-ntruna nesătul;
Cere-n orice timp și loc, niciodată nu-i destul.
Cere-n orice timp și loc, niciodată nu-i destul.
Lăcomia-i un mormânt cu gâtlej deschis, oricând;
Toate câte-s pe pământ pentru ea le vrea, la rând.
Toate câte-s pe pământ pentru ea le vrea, la rând.
Lăcomia este-un zeu crud și neînduplecat;
Cel ce crede-n Dumnezeu de-a ei vrajă a scăpat.
Cel ce crede-n Dumnezeu de-a ei vrajă a scăpat.
Lăcomia-nghite tot, nu se satură nicicând.
Ea nu zice: „Nu mai pot”, pântecu-i e-n veci flămând.
Ea nu zice: „Nu mai pot”, pântecu-i e-n veci flămând.
Domnului să ne rugăm,
Dragi copii ca să scăpăm
De viclenele chemări.
Pe-ale patimii cărări
Mici și mari să venim
Lui curați să-I slujim.
Dragi copii ca să scăpăm
De viclenele chemări.
Pe-ale patimii cărări
Mici și mari să venim
Lui curați să-I slujim.
Lăcomia este-un foc, arde-ntruna nesătul;
Cere-n orice timp și loc, niciodată nu-i destul.
Cere-n orice timp și loc, niciodată nu-i destul.
Lăcomia-i un mormânt cu gâtlej deschis, oricând;
Toate câte-s pe pământ pentru ea le vrea, la rând.
Toate câte-s pe pământ pentru ea le vrea, la rând.
Lăcomia este-un zeu crud și neînduplecat;
Cel ce crede-n Dumnezeu de-a ei vrajă a scăpat.
Cel ce crede-n Dumnezeu de-a ei vrajă a scăpat.
