Lângă poarta veșniciei
Îmi pun faptele-n cântar,
Dar oricât mi-ar fi de bune,
Toate fără preț îmi par.
Îmi pun faptele-n cântar,
Dar oricât mi-ar fi de bune,
Toate fără preț îmi par.
Doamne, cum să cred prin fapte
C-aș intra-n cetatea Ta,
Numai harul, numai harul
Singur e salvarea mea.
C-aș intra-n cetatea Ta,
Numai harul, numai harul
Singur e salvarea mea.
Lată, din belșugul pâinii
Ce mi-ai dat-o ne-ncetat,
Câtă mi-am oprit-o mie,
Iar Ia alții cât am dat!
Ce mi-ai dat-o ne-ncetat,
Câtă mi-am oprit-o mie,
Iar Ia alții cât am dat!
Lată, din iertarea multă,
Care-am tot primit-o eu,
Ce ușor mi-am dat-o mie,
Iar Ia alții cât de greu.
Care-am tot primit-o eu,
Ce ușor mi-am dat-o mie,
Iar Ia alții cât de greu.
Iată, din blândețea dulce,
Care-ntruna am primit,
Cât de larg am fost cu mine,
Iar cu alții ce zgârcit!
Care-ntruna am primit,
Cât de larg am fost cu mine,
Iar cu alții ce zgârcit!
Și din marea-mi datorie
Chiar puținul ce l-am dat,
Doamne, cât e cu mândrie
Și cu laude-ntinat!
Chiar puținul ce l-am dat,
Doamne, cât e cu mândrie
Și cu laude-ntinat!
Lângă poarta veșniciei
Îmi pun faptele-n cântar,
Dar oricât mi-ar fi de bune,
Toate fără preț îmi par.
Îmi pun faptele-n cântar,
Dar oricât mi-ar fi de bune,
Toate fără preț îmi par.
Doamne, cum să cred prin fapte
C-aș intra-n cetatea Ta,
Numai harul, numai harul
Singur e salvarea mea.
C-aș intra-n cetatea Ta,
Numai harul, numai harul
Singur e salvarea mea.
Lată, din belșugul pâinii
Ce mi-ai dat-o ne-ncetat,
Câtă mi-am oprit-o mie,
Iar Ia alții cât am dat!
Ce mi-ai dat-o ne-ncetat,
Câtă mi-am oprit-o mie,
Iar Ia alții cât am dat!
Lată, din iertarea multă,
Care-am tot primit-o eu,
Ce ușor mi-am dat-o mie,
Iar Ia alții cât de greu.
Care-am tot primit-o eu,
Ce ușor mi-am dat-o mie,
Iar Ia alții cât de greu.
Iată, din blândețea dulce,
Care-ntruna am primit,
Cât de larg am fost cu mine,
Iar cu alții ce zgârcit!
Care-ntruna am primit,
Cât de larg am fost cu mine,
Iar cu alții ce zgârcit!
Și din marea-mi datorie
Chiar puținul ce l-am dat,
Doamne, cât e cu mândrie
Și cu laude-ntinat!
Chiar puținul ce l-am dat,
Doamne, cât e cu mândrie
Și cu laude-ntinat!
