Lenea-i boala cea mai gravă și urâtă la oricine,
Cel mai blestemat e-acela ce nu face nici un bine,
Cel mai ticălos e-acela ce trăiește fără muncă,
Mai de preț ca omul leneș este-o zdreanță ce s-aruncă.
Cel mai blestemat e-acela ce nu face nici un bine,
Cel mai ticălos e-acela ce trăiește fără muncă,
Mai de preț ca omul leneș este-o zdreanță ce s-aruncă.
Lenea merge totdeauna înaintea sărăciei
Și-amândouă-aceste patimi sunt surorile urgiei.
Și-amândouă-aceste patimi sunt surorile urgiei.
Omul nu se naște leneș,
- Lenea mai târziu devine
Când își pierde orice minte
Și își pierde-orice rușine,
Când decade-n orice rele și se târâie-n gunoaie,
Cine-ajunge-n halu-acesta nu e om ci e potaie.
- Lenea mai târziu devine
Când își pierde orice minte
Și își pierde-orice rușine,
Când decade-n orice rele și se târâie-n gunoaie,
Cine-ajunge-n halu-acesta nu e om ci e potaie.
Numai pentru unii, lenea este-o stare de plăcere,
Pentru cei ce n-au nici cinste,
Nici rușine de-a tot cere.
Pentru cei ce n-au nici cinste,
Nici rușine de-a tot cere.
Lenea și cu trândăvia umblă pururea-mpreună
Și trăiesc din milogeală, din rușine și minciună,
Vai de cel ce le învață și le ține până moare,
Ăsta nu e om ci zdreanță,
Mormoloc și târâtoare.
Și trăiesc din milogeală, din rușine și minciună,
Vai de cel ce le învață și le ține până moare,
Ăsta nu e om ci zdreanță,
Mormoloc și târâtoare.
Leneșul e un cadavru care încă se târăște
Nelucrând, numai mănâncă,
- El e-un mort ce se hrănește.
Nelucrând, numai mănâncă,
- El e-un mort ce se hrănește.
Lenea e rugina vieții, ea-și mănâncă tot ce-i bine
Și-și îngroapă viitorul în pierzare și-n rușine,
Cine s-a deprins cu lenea va deprinde și hoția
Și la urmă-o să-l înghită pacostea și pușcăria.
Și-și îngroapă viitorul în pierzare și-n rușine,
Cine s-a deprins cu lenea va deprinde și hoția
Și la urmă-o să-l înghită pacostea și pușcăria.
Nu fii leneș niciodată,
Scoală-te de dimineață
Ca să poți ajunge vrednic și să faci ceva-n viață.
Scoală-te de dimineață
Ca să poți ajunge vrednic și să faci ceva-n viață.
O, părinți aveți de grijă cum îi creșteți pe copii,
Puneți-i să facă treabă, nu le dați tot jucării,
Nu-i lăsați numai să doarmă
- Nu lucrați în locul lor
Dacă nu vreți să le faceți cel mai leneș viitor.
Puneți-i să facă treabă, nu le dați tot jucării,
Nu-i lăsați numai să doarmă
- Nu lucrați în locul lor
Dacă nu vreți să le faceți cel mai leneș viitor.
Cei mai leneși cresc copiii care-i prea scutesc părinții,
Leneșe li-s toate cele - harnici le sunt numai dinții.
Leneșe li-s toate cele - harnici le sunt numai dinții.
Lenea n-are nici o vârstă, leneși sunt și mici și mari,
Dintre ei s-aleg în viață cei bețivi și cei tâlhari,
De orice păcat se face lenea primul vinovat,
De n-ar fi căzuți în lene mulți n-ar face alt păcat.
Dintre ei s-aleg în viață cei bețivi și cei tâlhari,
De orice păcat se face lenea primul vinovat,
De n-ar fi căzuți în lene mulți n-ar face alt păcat.
Lenevia e și boală și rușine și păcat,
Orice leneș prin acestea e de trei ori blestemat.
Orice leneș prin acestea e de trei ori blestemat.
Trândăvia-i murdăria unde se adună toate
Câte sunt pe lume rele - patimi, hule și păcate,
Cui începe-a-i place-n lene,
Mai adânc se tot afundă,
Să tot strige-apoi din moarte, nimeni n-are să-i răspundă.
Câte sunt pe lume rele - patimi, hule și păcate,
Cui începe-a-i place-n lene,
Mai adânc se tot afundă,
Să tot strige-apoi din moarte, nimeni n-are să-i răspundă.
Lenevia-i ca rugina ce se-ntinde și se-ntinde
Până când ființa-ntreagă în pierzare o cuprinde.
Până când ființa-ntreagă în pierzare o cuprinde.
Nu fii leneș niciodată,
Luptă-te și-o-nvingi prin muncă,
A fi chibzuit și harnic, nu-i un sfat, ci-i o poruncă.
Fiul meu, tu fii destoinic, harnic și voios în toate,
Atunci tu ai minte trează
Și mâini binecuvântate.
Luptă-te și-o-nvingi prin muncă,
A fi chibzuit și harnic, nu-i un sfat, ci-i o poruncă.
Fiul meu, tu fii destoinic, harnic și voios în toate,
Atunci tu ai minte trează
Și mâini binecuvântate.
Lenea-i boala cea mai gravă și urâtă la oricine,
Cel mai blestemat e-acela ce nu face nici un bine,
Cel mai ticălos e-acela ce trăiește fără muncă,
Mai de preț ca omul leneș este-o zdreanță ce s-aruncă.
Cel mai blestemat e-acela ce nu face nici un bine,
Cel mai ticălos e-acela ce trăiește fără muncă,
Mai de preț ca omul leneș este-o zdreanță ce s-aruncă.
Lenea merge totdeauna înaintea sărăciei
Și-amândouă-aceste patimi sunt surorile urgiei.
Și-amândouă-aceste patimi sunt surorile urgiei.
Omul nu se naște leneș,
- Lenea mai târziu devine
Când își pierde orice minte
Și își pierde-orice rușine,
Când decade-n orice rele și se târâie-n gunoaie,
Cine-ajunge-n halu-acesta nu e om ci e potaie.
- Lenea mai târziu devine
Când își pierde orice minte
Și își pierde-orice rușine,
Când decade-n orice rele și se târâie-n gunoaie,
Cine-ajunge-n halu-acesta nu e om ci e potaie.
Numai pentru unii, lenea este-o stare de plăcere,
Pentru cei ce n-au nici cinste,
Nici rușine de-a tot cere.
Pentru cei ce n-au nici cinste,
Nici rușine de-a tot cere.
Lenea și cu trândăvia umblă pururea-mpreună
Și trăiesc din milogeală, din rușine și minciună,
Vai de cel ce le învață și le ține până moare,
Ăsta nu e om ci zdreanță,
Mormoloc și târâtoare.
Și trăiesc din milogeală, din rușine și minciună,
Vai de cel ce le învață și le ține până moare,
Ăsta nu e om ci zdreanță,
Mormoloc și târâtoare.
Leneșul e un cadavru care încă se târăște
Nelucrând, numai mănâncă,
- El e-un mort ce se hrănește.
Nelucrând, numai mănâncă,
- El e-un mort ce se hrănește.
Lenea e rugina vieții, ea-și mănâncă tot ce-i bine
Și-și îngroapă viitorul în pierzare și-n rușine,
Cine s-a deprins cu lenea va deprinde și hoția
Și la urmă-o să-l înghită pacostea și pușcăria.
Și-și îngroapă viitorul în pierzare și-n rușine,
Cine s-a deprins cu lenea va deprinde și hoția
Și la urmă-o să-l înghită pacostea și pușcăria.
Nu fii leneș niciodată,
Scoală-te de dimineață
Ca să poți ajunge vrednic și să faci ceva-n viață.
Scoală-te de dimineață
Ca să poți ajunge vrednic și să faci ceva-n viață.
O, părinți aveți de grijă cum îi creșteți pe copii,
Puneți-i să facă treabă, nu le dați tot jucării,
Nu-i lăsați numai să doarmă
- Nu lucrați în locul lor
Dacă nu vreți să le faceți cel mai leneș viitor.
Puneți-i să facă treabă, nu le dați tot jucării,
Nu-i lăsați numai să doarmă
- Nu lucrați în locul lor
Dacă nu vreți să le faceți cel mai leneș viitor.
Cei mai leneși cresc copiii care-i prea scutesc părinții,
Leneșe li-s toate cele - harnici le sunt numai dinții.
Leneșe li-s toate cele - harnici le sunt numai dinții.
Lenea n-are nici o vârstă, leneși sunt și mici și mari,
Dintre ei s-aleg în viață cei bețivi și cei tâlhari,
De orice păcat se face lenea primul vinovat,
De n-ar fi căzuți în lene mulți n-ar face alt păcat.
Dintre ei s-aleg în viață cei bețivi și cei tâlhari,
De orice păcat se face lenea primul vinovat,
De n-ar fi căzuți în lene mulți n-ar face alt păcat.
Lenevia e și boală și rușine și păcat,
Orice leneș prin acestea e de trei ori blestemat.
Orice leneș prin acestea e de trei ori blestemat.
Trândăvia-i murdăria unde se adună toate
Câte sunt pe lume rele - patimi, hule și păcate,
Cui începe-a-i place-n lene,
Mai adânc se tot afundă,
Să tot strige-apoi din moarte, nimeni n-are să-i răspundă.
Câte sunt pe lume rele - patimi, hule și păcate,
Cui începe-a-i place-n lene,
Mai adânc se tot afundă,
Să tot strige-apoi din moarte, nimeni n-are să-i răspundă.
Lenevia-i ca rugina ce se-ntinde și se-ntinde
Până când ființa-ntreagă în pierzare o cuprinde.
Până când ființa-ntreagă în pierzare o cuprinde.
Nu fii leneș niciodată,
Luptă-te și-o-nvingi prin muncă,
A fi chibzuit și harnic, nu-i un sfat, ci-i o poruncă.
Fiul meu, tu fii destoinic, harnic și voios în toate,
Atunci tu ai minte trează
Și mâini binecuvântate.
Luptă-te și-o-nvingi prin muncă,
A fi chibzuit și harnic, nu-i un sfat, ci-i o poruncă.
Fiul meu, tu fii destoinic, harnic și voios în toate,
Atunci tu ai minte trează
Și mâini binecuvântate.
