Libertatea este darul cel ceresc pentru oricare
Om care se naște-n lume,
- Să se bucure că-l are -
Numai că alt om pândește ca o fiară să i-l fure
Și de-aceea unii urlă,
Alții trebuiesc să-ndure.
Om care se naște-n lume,
- Să se bucure că-l are -
Numai că alt om pândește ca o fiară să i-l fure
Și de-aceea unii urlă,
Alții trebuiesc să-ndure.
Nu e fericire-n lume fără libertate
Și de-aceea pentru dânsa omul le dă toate.
Și de-aceea pentru dânsa omul le dă toate.
Libertatea, - ce scump nume și ce vorbă mare,
Câte veacuri, cu ce jertfe, am plătit-o oare?
Câte neamuri, cu cât sânge și cu câtă moarte… și ea încă-i tot departe,
Încă-i tot departe.
Câte veacuri, cu ce jertfe, am plătit-o oare?
Câte neamuri, cu cât sânge și cu câtă moarte… și ea încă-i tot departe,
Încă-i tot departe.
Libertatea este darul cel mai luminos
Și-o primește numai omul care-i curajos.
Și-o primește numai omul care-i curajos.
Omul ce-n păcat trăiește este-un rob înlănțuit,
Numai când Iubirea-l scapă el e-un slobod fericit,
Până omul nu se luptă ca un sfânt și ca un leu,
Până-atunci el rob trăiește
- Tot mai greu și tot mai greu.
Numai când Iubirea-l scapă el e-un slobod fericit,
Până omul nu se luptă ca un sfânt și ca un leu,
Până-atunci el rob trăiește
- Tot mai greu și tot mai greu.
Când simți nevoia libertății atunci te luptă curajos,
Când Jertfa te eliberează, atunci ești liber și voios.
Când Jertfa te eliberează, atunci ești liber și voios.
Cel Drept nu-ți dă doar libertatea
Din a păcatului zăvoare,
Ci El îți dă eliberarea de sub povara-nrobitoare,
Prin El te 'nalți la starea unde păcatul nu te mai atinge,
Stând pe-Adevăr
Ești pe înalta putere care-n veci învinge.
Din a păcatului zăvoare,
Ci El îți dă eliberarea de sub povara-nrobitoare,
Prin El te 'nalți la starea unde păcatul nu te mai atinge,
Stând pe-Adevăr
Ești pe înalta putere care-n veci învinge.
Blestemată-i libertatea ce se ține prin teroare,
Atunci când e unul liber, zac o mie-n închisoare.
Atunci când e unul liber, zac o mie-n închisoare.
Omu-i liber în măsura-n care pe-alții-i liberează,
Când el pe-alții îi păzește
Și lui o să-i vină pază,
Când el pe-alții-i asuprește
Nici el libertate n-are,
Vai de cel ce se menține prin ciomag și prin teroare.
Când el pe-alții îi păzește
Și lui o să-i vină pază,
Când el pe-alții-i asuprește
Nici el libertate n-are,
Vai de cel ce se menține prin ciomag și prin teroare.
Libertatea și dreptatea se-ntregesc și se ajută
Cum iubirea cu-adevărul se-nsoțesc și se sărută.
Cum iubirea cu-adevărul se-nsoțesc și se sărută.
Libertatea e un soare pentru oameni pe pământ,
Numai cel care-a pierdut-o știe prețul ei cel sfânt.
Fericit acel ce-o are
Și-o păstrează,
Și-o găsește,
Că ușor se poate pierde
Însă greu se mai găsește.
Numai cel care-a pierdut-o știe prețul ei cel sfânt.
Fericit acel ce-o are
Și-o păstrează,
Și-o găsește,
Că ușor se poate pierde
Însă greu se mai găsește.
Drumul către libertate e-un urcuș prelung și-amar,
Dacă nu răzbați puternic și nu suferi, - în zadar!
Dacă nu răzbați puternic și nu suferi, - în zadar!
A fi robul libertății
- Și-a fi liberul robiei
Este cea mai 'naltă treaptă de pe scara bucuriei,
Atunci n-ai altă dorință
Și nici gând mai 'nalt pe lume
Decât să vezi oameni liberi în al bucuriei nume.
- Și-a fi liberul robiei
Este cea mai 'naltă treaptă de pe scara bucuriei,
Atunci n-ai altă dorință
Și nici gând mai 'nalt pe lume
Decât să vezi oameni liberi în al bucuriei nume.
Libertatea vinovată e-o robie rușinoasă,
Numai libertatea sfântă e deplină și frumoasă.
Numai libertatea sfântă e deplină și frumoasă.
Nu-i chemare mai înaltă, mai frumoasă și cerească
Decât să-i ajuți pe oameni libertatea s-o cunoască
Și s-o afle fericită în Iubire pe vecie.
- Fiul meu iubit, - fă totul pentru-această bucurie!
Decât să-i ajuți pe oameni libertatea s-o cunoască
Și s-o afle fericită în Iubire pe vecie.
- Fiul meu iubit, - fă totul pentru-această bucurie!
Libertatea este darul cel ceresc pentru oricare
Om care se naște-n lume,
- Să se bucure că-l are -
Numai că alt om pândește ca o fiară să i-l fure
Și de-aceea unii urlă,
Alții trebuiesc să-ndure.
Om care se naște-n lume,
- Să se bucure că-l are -
Numai că alt om pândește ca o fiară să i-l fure
Și de-aceea unii urlă,
Alții trebuiesc să-ndure.
Nu e fericire-n lume fără libertate
Și de-aceea pentru dânsa omul le dă toate.
Și de-aceea pentru dânsa omul le dă toate.
Libertatea, - ce scump nume și ce vorbă mare,
Câte veacuri, cu ce jertfe, am plătit-o oare?
Câte neamuri, cu cât sânge și cu câtă moarte… și ea încă-i tot departe,
Încă-i tot departe.
Câte veacuri, cu ce jertfe, am plătit-o oare?
Câte neamuri, cu cât sânge și cu câtă moarte… și ea încă-i tot departe,
Încă-i tot departe.
Libertatea este darul cel mai luminos
Și-o primește numai omul care-i curajos.
Și-o primește numai omul care-i curajos.
Omul ce-n păcat trăiește este-un rob înlănțuit,
Numai când Iubirea-l scapă el e-un slobod fericit,
Până omul nu se luptă ca un sfânt și ca un leu,
Până-atunci el rob trăiește
- Tot mai greu și tot mai greu.
Numai când Iubirea-l scapă el e-un slobod fericit,
Până omul nu se luptă ca un sfânt și ca un leu,
Până-atunci el rob trăiește
- Tot mai greu și tot mai greu.
Când simți nevoia libertății atunci te luptă curajos,
Când Jertfa te eliberează, atunci ești liber și voios.
Când Jertfa te eliberează, atunci ești liber și voios.
Cel Drept nu-ți dă doar libertatea
Din a păcatului zăvoare,
Ci El îți dă eliberarea de sub povara-nrobitoare,
Prin El te 'nalți la starea unde păcatul nu te mai atinge,
Stând pe-Adevăr
Ești pe înalta putere care-n veci învinge.
Din a păcatului zăvoare,
Ci El îți dă eliberarea de sub povara-nrobitoare,
Prin El te 'nalți la starea unde păcatul nu te mai atinge,
Stând pe-Adevăr
Ești pe înalta putere care-n veci învinge.
Blestemată-i libertatea ce se ține prin teroare,
Atunci când e unul liber, zac o mie-n închisoare.
Atunci când e unul liber, zac o mie-n închisoare.
Omu-i liber în măsura-n care pe-alții-i liberează,
Când el pe-alții îi păzește
Și lui o să-i vină pază,
Când el pe-alții-i asuprește
Nici el libertate n-are,
Vai de cel ce se menține prin ciomag și prin teroare.
Când el pe-alții îi păzește
Și lui o să-i vină pază,
Când el pe-alții-i asuprește
Nici el libertate n-are,
Vai de cel ce se menține prin ciomag și prin teroare.
Libertatea și dreptatea se-ntregesc și se ajută
Cum iubirea cu-adevărul se-nsoțesc și se sărută.
Cum iubirea cu-adevărul se-nsoțesc și se sărută.
Libertatea e un soare pentru oameni pe pământ,
Numai cel care-a pierdut-o știe prețul ei cel sfânt.
Fericit acel ce-o are
Și-o păstrează,
Și-o găsește,
Că ușor se poate pierde
Însă greu se mai găsește.
Numai cel care-a pierdut-o știe prețul ei cel sfânt.
Fericit acel ce-o are
Și-o păstrează,
Și-o găsește,
Că ușor se poate pierde
Însă greu se mai găsește.
Drumul către libertate e-un urcuș prelung și-amar,
Dacă nu răzbați puternic și nu suferi, - în zadar!
Dacă nu răzbați puternic și nu suferi, - în zadar!
A fi robul libertății
- Și-a fi liberul robiei
Este cea mai 'naltă treaptă de pe scara bucuriei,
Atunci n-ai altă dorință
Și nici gând mai 'nalt pe lume
Decât să vezi oameni liberi în al bucuriei nume.
- Și-a fi liberul robiei
Este cea mai 'naltă treaptă de pe scara bucuriei,
Atunci n-ai altă dorință
Și nici gând mai 'nalt pe lume
Decât să vezi oameni liberi în al bucuriei nume.
Libertatea vinovată e-o robie rușinoasă,
Numai libertatea sfântă e deplină și frumoasă.
Numai libertatea sfântă e deplină și frumoasă.
Nu-i chemare mai înaltă, mai frumoasă și cerească
Decât să-i ajuți pe oameni libertatea s-o cunoască
Și s-o afle fericită în Iubire pe vecie.
- Fiul meu iubit, - fă totul pentru-această bucurie!
Decât să-i ajuți pe oameni libertatea s-o cunoască
Și s-o afle fericită în Iubire pe vecie.
- Fiul meu iubit, - fă totul pentru-această bucurie!
