Mă doare fiecare clipă
Din viața plină de mister
Ce mi se pare o risipă
De nu mă-nalță către cer
Din viața plină de mister
Ce mi se pare o risipă
De nu mă-nalță către cer
Mă doare pasărea rănită
Ce moare fără ajutor
Și orice floare ofilită
Când toamna vine pe ogor
Ce moare fără ajutor
Și orice floare ofilită
Când toamna vine pe ogor
Mă doare ziua cea trecută
Fără vreun scop, fără vreun țel
Când știu că veșnic e pierdută
Și alta nu va fi la fel
Fără vreun scop, fără vreun țel
Când știu că veșnic e pierdută
Și alta nu va fi la fel
Mă doare zilnic nepăsarea
Ascunsă-n inimi de granit
Inimi surde la chemarea
Părintelui din infinit
Ascunsă-n inimi de granit
Inimi surde la chemarea
Părintelui din infinit
Mă doare fiecare clipă
Din viața plină de mister
Ce mi se pare o risipă
De nu mă-nalță către cer
Din viața plină de mister
Ce mi se pare o risipă
De nu mă-nalță către cer
Mă doare inima rănită
De-orice păcat mă înfior
Când floarea vieții-i ofilită
Și toamna vine pe ogor
De-orice păcat mă înfior
Când floarea vieții-i ofilită
Și toamna vine pe ogor
Mă doare zilnic nepăsarea
Atâtor inimi de granit
Inimi surde la chemarea
Părintelui din infinit
Atâtor inimi de granit
Inimi surde la chemarea
Părintelui din infinit
Mă doare fiecare clipă
Din viața plină de mister
Ce mi se pare o risipă
De nu mă-nalță către cer
Din viața plină de mister
Ce mi se pare o risipă
De nu mă-nalță către cer
Mă doare pasărea rănită
Ce moare fără ajutor
Și orice floare ofilită
Când toamna vine pe ogor
Ce moare fără ajutor
Și orice floare ofilită
Când toamna vine pe ogor
Mă doare ziua cea trecută
Fără vreun scop, fără vreun țel
Când știu că veșnic e pierdută
Și alta nu va fi la fel
Fără vreun scop, fără vreun țel
Când știu că veșnic e pierdută
Și alta nu va fi la fel
Mă doare zilnic nepăsarea
Ascunsă-n inimi de granit
Inimi surde la chemarea
Părintelui din infinit
Ascunsă-n inimi de granit
Inimi surde la chemarea
Părintelui din infinit
Mă doare fiecare clipă
Din viața plină de mister
Ce mi se pare o risipă
De nu mă-nalță către cer
Din viața plină de mister
Ce mi se pare o risipă
De nu mă-nalță către cer
Mă doare inima rănită
De-orice păcat mă înfior
Când floarea vieții-i ofilită
Și toamna vine pe ogor
De-orice păcat mă înfior
Când floarea vieții-i ofilită
Și toamna vine pe ogor
Mă doare zilnic nepăsarea
Atâtor inimi de granit
Inimi surde la chemarea
Părintelui din infinit
Atâtor inimi de granit
Inimi surde la chemarea
Părintelui din infinit
