/: Mă uit la tine… Tu ești oare? :/
Ți-e haina plină de pământ,
Ți-e sufletul mânjit și frânt;
De-abia poți merge pe picioare…
Mă uit la tine… și mă doare,
Că viața prea e trecătoare
/: Și prea-i murdar al tău veșmânt. :/
Ți-e haina plină de pământ,
Ți-e sufletul mânjit și frânt;
De-abia poți merge pe picioare…
Mă uit la tine… și mă doare,
Că viața prea e trecătoare
/: Și prea-i murdar al tău veșmânt. :/
/: În căutarea unui bine :/
Privești în jos… privești în sus…
Ai vrea un leac, dar leacuri nu-s
Să scapi de pete și rușine;
Nu alerga la porți străine,
Neputincioase ca și tine -
/: Tu vino-n școala lui Isus. :/
Privești în jos… privești în sus…
Ai vrea un leac, dar leacuri nu-s
Să scapi de pete și rușine;
Nu alerga la porți străine,
Neputincioase ca și tine -
/: Tu vino-n școala lui Isus. :/
/: Căci cel mai minunat burete :/
E Sângele ce-a curs pe lemn,
Din sfântul dragostei îndemn,
Când Fiul a strigat: „Mi-e sete!”
E Sângele ce pe-ndelete
Te curăță de orice pete
/: Și-ți șterge cel mai negru semn. :/
E Sângele ce-a curs pe lemn,
Din sfântul dragostei îndemn,
Când Fiul a strigat: „Mi-e sete!”
E Sângele ce pe-ndelete
Te curăță de orice pete
/: Și-ți șterge cel mai negru semn. :/
/: Mă uit la tine… Tu ești oare? :/
Ți-e haina plină de pământ,
Ți-e sufletul mânjit și frânt;
De-abia poți merge pe picioare…
Mă uit la tine… și mă doare,
Că viața prea e trecătoare
/: Și prea-i murdar al tău veșmânt. :/
Ți-e haina plină de pământ,
Ți-e sufletul mânjit și frânt;
De-abia poți merge pe picioare…
Mă uit la tine… și mă doare,
Că viața prea e trecătoare
/: Și prea-i murdar al tău veșmânt. :/
/: În căutarea unui bine :/
Privești în jos… privești în sus…
Ai vrea un leac, dar leacuri nu-s
Să scapi de pete și rușine;
Nu alerga la porți străine,
Neputincioase ca și tine -
/: Tu vino-n școala lui Isus. :/
Privești în jos… privești în sus…
Ai vrea un leac, dar leacuri nu-s
Să scapi de pete și rușine;
Nu alerga la porți străine,
Neputincioase ca și tine -
/: Tu vino-n școala lui Isus. :/
/: Căci cel mai minunat burete :/
E Sângele ce-a curs pe lemn,
Din sfântul dragostei îndemn,
Când Fiul a strigat: „Mi-e sete!”
E Sângele ce pe-ndelete
Te curăță de orice pete
/: Și-ți șterge cel mai negru semn. :/
E Sângele ce-a curs pe lemn,
Din sfântul dragostei îndemn,
Când Fiul a strigat: „Mi-e sete!”
E Sângele ce pe-ndelete
Te curăță de orice pete
/: Și-ți șterge cel mai negru semn. :/