Mama!
Întâia privire ostenită pe chipu-ți plăpând
Întâiul cuvânt ce-l vei spune, cu drag în curând
Întâiul surâs, tărmurit în dureri mult, prea mult
Întâiul cânt dulce, pe frunte întâiul sărut
Întâiul scump dascăl cu primul cuvânt este ea,
Ființa ce-n brațe te ține cu dor, ca mama ta!
Întâia privire ostenită pe chipu-ți plăpând
Întâiul cuvânt ce-l vei spune, cu drag în curând
Întâiul surâs, tărmurit în dureri mult, prea mult
Întâiul cânt dulce, pe frunte întâiul sărut
Întâiul scump dascăl cu primul cuvânt este ea,
Ființa ce-n brațe te ține cu dor, ca mama ta!
Mama-i izvor nesecat de iubiri și jertfiri sufletești
Râu de viață ea este la cei ce o strigă mereu
Căldură și lucru și veghe, e mama în ceasuri târzii,
Nopți albe trăite în juru-ți stătea alintând tot cântând
Mama!
Râu de viață ea este la cei ce o strigă mereu
Căldură și lucru și veghe, e mama în ceasuri târzii,
Nopți albe trăite în juru-ți stătea alintând tot cântând
Mama!
Mama!
La pieptu-i, pe brațe, adesea ea îți va fi scut;
Ea-i primul prieten spre care privești azi tăcut
Și parcă ai vrea ca să-i spui, printr-un zâmbet ușor,
Ceva ce în suflet ar face-o să ardă de dor
Atunci când vei crește, model de respect printre mulți,
Să fii tu cel primul ce spune: „De mamă s-asculți!”
La pieptu-i, pe brațe, adesea ea îți va fi scut;
Ea-i primul prieten spre care privești azi tăcut
Și parcă ai vrea ca să-i spui, printr-un zâmbet ușor,
Ceva ce în suflet ar face-o să ardă de dor
Atunci când vei crește, model de respect printre mulți,
Să fii tu cel primul ce spune: „De mamă s-asculți!”
Mama-i povață, mustrare, iertare și sfaturi cu drag;
Chemări și-ndrumări către-o țintă ideală prin anii șirag;
Mama-i departe și aproape, ființă cu aceleași dorinți
Cu inima-n jar prin suspine puternice lacrimi fierbinți.
Mama!
Chemări și-ndrumări către-o țintă ideală prin anii șirag;
Mama-i departe și aproape, ființă cu aceleași dorinți
Cu inima-n jar prin suspine puternice lacrimi fierbinți.
Mama!
Mama!
Întâia privire în ochi luminoși, sclipitori
Întâia privire curată ca roua pe flori.
Că numai o mamă ți-e dată să ai aici jos
Spre care-ți îndrepți azi privirea și chipu-ți frumos,
Găsești un alin, un îndemn, un cuvânt iertător
În inima mamei, ce-n brațe te tine cu dor.
Întâia privire în ochi luminoși, sclipitori
Întâia privire curată ca roua pe flori.
Că numai o mamă ți-e dată să ai aici jos
Spre care-ți îndrepți azi privirea și chipu-ți frumos,
Găsești un alin, un îndemn, un cuvânt iertător
În inima mamei, ce-n brațe te tine cu dor.
Mama-i ființa dorită, la bine și-n grele dureri
E singurul suflet în care mai poți să găsești mângâieri
Mama-i rugi sfinte-nălțate cu gânduri curate în sus,
Nădejdi ancorate la țărmul iubirii cu drag în Isus.
Mama!
E singurul suflet în care mai poți să găsești mângâieri
Mama-i rugi sfinte-nălțate cu gânduri curate în sus,
Nădejdi ancorate la țărmul iubirii cu drag în Isus.
Mama!
Mama!
Întâia privire ostenită pe chipu-ți plăpând
Întâiul cuvânt ce-l vei spune, cu drag în curând
Întâiul surâs, tărmurit în dureri mult, prea mult
Întâiul cânt dulce, pe frunte întâiul sărut
Întâiul scump dascăl cu primul cuvânt este ea,
Ființa ce-n brațe te ține cu dor, ca mama ta!
Întâia privire ostenită pe chipu-ți plăpând
Întâiul cuvânt ce-l vei spune, cu drag în curând
Întâiul surâs, tărmurit în dureri mult, prea mult
Întâiul cânt dulce, pe frunte întâiul sărut
Întâiul scump dascăl cu primul cuvânt este ea,
Ființa ce-n brațe te ține cu dor, ca mama ta!
Mama-i izvor nesecat de iubiri și jertfiri sufletești
Râu de viață ea este la cei ce o strigă mereu
Căldură și lucru și veghe, e mama în ceasuri târzii,
Nopți albe trăite în juru-ți stătea alintând tot cântând
Mama!
Râu de viață ea este la cei ce o strigă mereu
Căldură și lucru și veghe, e mama în ceasuri târzii,
Nopți albe trăite în juru-ți stătea alintând tot cântând
Mama!
Mama!
La pieptu-i, pe brațe, adesea ea îți va fi scut;
Ea-i primul prieten spre care privești azi tăcut
Și parcă ai vrea ca să-i spui, printr-un zâmbet ușor,
Ceva ce în suflet ar face-o să ardă de dor
Atunci când vei crește, model de respect printre mulți,
Să fii tu cel primul ce spune: „De mamă s-asculți!”
La pieptu-i, pe brațe, adesea ea îți va fi scut;
Ea-i primul prieten spre care privești azi tăcut
Și parcă ai vrea ca să-i spui, printr-un zâmbet ușor,
Ceva ce în suflet ar face-o să ardă de dor
Atunci când vei crește, model de respect printre mulți,
Să fii tu cel primul ce spune: „De mamă s-asculți!”
Mama-i povață, mustrare, iertare și sfaturi cu drag;
Chemări și-ndrumări către-o țintă ideală prin anii șirag;
Mama-i departe și aproape, ființă cu aceleași dorinți
Cu inima-n jar prin suspine puternice lacrimi fierbinți.
Mama!
Chemări și-ndrumări către-o țintă ideală prin anii șirag;
Mama-i departe și aproape, ființă cu aceleași dorinți
Cu inima-n jar prin suspine puternice lacrimi fierbinți.
Mama!
Mama!
Întâia privire în ochi luminoși, sclipitori
Întâia privire curată ca roua pe flori.
Că numai o mamă ți-e dată să ai aici jos
Spre care-ți îndrepți azi privirea și chipu-ți frumos,
Găsești un alin, un îndemn, un cuvânt iertător
În inima mamei, ce-n brațe te tine cu dor.
Întâia privire în ochi luminoși, sclipitori
Întâia privire curată ca roua pe flori.
Că numai o mamă ți-e dată să ai aici jos
Spre care-ți îndrepți azi privirea și chipu-ți frumos,
Găsești un alin, un îndemn, un cuvânt iertător
În inima mamei, ce-n brațe te tine cu dor.
Mama-i ființa dorită, la bine și-n grele dureri
E singurul suflet în care mai poți să găsești mângâieri
Mama-i rugi sfinte-nălțate cu gânduri curate în sus,
Nădejdi ancorate la țărmul iubirii cu drag în Isus.
Mama!
E singurul suflet în care mai poți să găsești mângâieri
Mama-i rugi sfinte-nălțate cu gânduri curate în sus,
Nădejdi ancorate la țărmul iubirii cu drag în Isus.
Mama!
