Mânia e păcatul cel mai primejdios
Ce într-o clipă-amară pe mulți din minți i-a scos,
O clipă de-ntuneric adusă negândit
La mulți le-a ars viața, pe mulți i-a nimicit.
Ce într-o clipă-amară pe mulți din minți i-a scos,
O clipă de-ntuneric adusă negândit
La mulți le-a ars viața, pe mulți i-a nimicit.
Într-o clipă de mânie mulți și-au ars ce-au strâns o viață,
Din a lor nenorocire, tu învață și învață.
Din a lor nenorocire, tu învață și învață.
Stăpânește-te-n mânie, cere-i Binelui putere,
Să-ți ții gura, să-ți ții mâna
În momentul de durere,
Să-ți poți stăpâni mânia în clipita necesară
Că zadarnică pe urmă e căința cea amară.
Să-ți ții gura, să-ți ții mâna
În momentul de durere,
Să-ți poți stăpâni mânia în clipita necesară
Că zadarnică pe urmă e căința cea amară.
Numai liniștirea poate să-ți împiedice mânia
Să nu faci un rău spre care te îndeamnă nebunia.
Să nu faci un rău spre care te îndeamnă nebunia.
Dacă ai o fire aspră, iute și răzbunătoare,
Este semn că-n tine Pacea n-a făcut nici o schimbare,
Nașterea din nou în tine, este semn că n-a fost încă,
Tu ești tot în firea veche
Și-n pierzarea ei adâncă.
Este semn că-n tine Pacea n-a făcut nici o schimbare,
Nașterea din nou în tine, este semn că n-a fost încă,
Tu ești tot în firea veche
Și-n pierzarea ei adâncă.
Mânie-te - zice Cartea - dar să nu păcătuiești,
Iar de știi că nu poți asta, - atunci să te stăpânești.
Iar de știi că nu poți asta, - atunci să te stăpânești.
Nu vă mâniați, - acesta este cel mai mare bine,
Căci mânia totdeauna și păcat e și rușine.
Dar când totuși se întâmplă să vă mâniați oricare
Să căutați cât mai degrabă
S-o sfârșiți c-o-mbrățișare.
Căci mânia totdeauna și păcat e și rușine.
Dar când totuși se întâmplă să vă mâniați oricare
Să căutați cât mai degrabă
S-o sfârșiți c-o-mbrățișare.
Nu vă mâniați, - mânia numai la păcat vă duce,
Alungați-o totdeauna c-un surâs și-o vorbă dulce.
Alungați-o totdeauna c-un surâs și-o vorbă dulce.
Nu zdrobiți iubirea sfântă nici cu-o vorbă de mânie
Ci-i împrospătați frumsețea cu un semn de bucurie.
Cine-n liniște răspunde într-o clipă de ispită
Va preface-o noapte neagră într-o ziuă strălucită.
Ci-i împrospătați frumsețea cu un semn de bucurie.
Cine-n liniște răspunde într-o clipă de ispită
Va preface-o noapte neagră într-o ziuă strălucită.
În mânie e-o scânteie care-aprinde dintr-o dată
Poate cât n-o s-ai putere să mai stingi viața toată.
Poate cât n-o s-ai putere să mai stingi viața toată.
Dacă-ți stăpânești mânia azi și mâine, ai să vezi,
Poimâine vei stăpâni-o mult mai bine de cum crezi.
Dacă te deprinzi s-o birui,
Azi mai greu, mâini mai ușor,
De poimâine înainte, ești mereu biruitor.
Poimâine vei stăpâni-o mult mai bine de cum crezi.
Dacă te deprinzi s-o birui,
Azi mai greu, mâini mai ușor,
De poimâine înainte, ești mereu biruitor.
Omul mânios devine mai urât ca orișicare,
Pierde tot ce-i om dintr-însul
Și-i ca fiara dintre fiare.
Pierde tot ce-i om dintr-însul
Și-i ca fiara dintre fiare.
În mânie omul calcă în picioare tot ce-i bine
Și-și întunecă deodată tot ce-avea senin în sine,
Și își pierde într-o clipă tot ce-avea frumos odată
Și-atunci mintea lui devine nebunie-nfricoșată.
Și-și întunecă deodată tot ce-avea senin în sine,
Și își pierde într-o clipă tot ce-avea frumos odată
Și-atunci mintea lui devine nebunie-nfricoșată.
Mâniosul și-njosește cu-a lui voie și știință,
Nu numai orice virtute, ci întreaga lui ființă.
Nu numai orice virtute, ci întreaga lui ființă.
Luptă-te să-nfrângi mânia chiar de când o simți că vine,
Sau măcar de când începe cât nu-i ea stăpână-n tine,
Căci când a ajuns stăpână pe ființa ta nebună
Cine știe ce-ți rămâne să mai strângi după furtună?
Sau măcar de când începe cât nu-i ea stăpână-n tine,
Căci când a ajuns stăpână pe ființa ta nebună
Cine știe ce-ți rămâne să mai strângi după furtună?
Mânia e păcatul cel mai primejdios
Ce într-o clipă-amară pe mulți din minți i-a scos,
O clipă de-ntuneric adusă negândit
La mulți le-a ars viața, pe mulți i-a nimicit.
Ce într-o clipă-amară pe mulți din minți i-a scos,
O clipă de-ntuneric adusă negândit
La mulți le-a ars viața, pe mulți i-a nimicit.
Într-o clipă de mânie mulți și-au ars ce-au strâns o viață,
Din a lor nenorocire, tu învață și învață.
Din a lor nenorocire, tu învață și învață.
Stăpânește-te-n mânie, cere-i Binelui putere,
Să-ți ții gura, să-ți ții mâna
În momentul de durere,
Să-ți poți stăpâni mânia în clipita necesară
Că zadarnică pe urmă e căința cea amară.
Să-ți ții gura, să-ți ții mâna
În momentul de durere,
Să-ți poți stăpâni mânia în clipita necesară
Că zadarnică pe urmă e căința cea amară.
Numai liniștirea poate să-ți împiedice mânia
Să nu faci un rău spre care te îndeamnă nebunia.
Să nu faci un rău spre care te îndeamnă nebunia.
Dacă ai o fire aspră, iute și răzbunătoare,
Este semn că-n tine Pacea n-a făcut nici o schimbare,
Nașterea din nou în tine, este semn că n-a fost încă,
Tu ești tot în firea veche
Și-n pierzarea ei adâncă.
Este semn că-n tine Pacea n-a făcut nici o schimbare,
Nașterea din nou în tine, este semn că n-a fost încă,
Tu ești tot în firea veche
Și-n pierzarea ei adâncă.
Mânie-te - zice Cartea - dar să nu păcătuiești,
Iar de știi că nu poți asta, - atunci să te stăpânești.
Iar de știi că nu poți asta, - atunci să te stăpânești.
Nu vă mâniați, - acesta este cel mai mare bine,
Căci mânia totdeauna și păcat e și rușine.
Dar când totuși se întâmplă să vă mâniați oricare
Să căutați cât mai degrabă
S-o sfârșiți c-o-mbrățișare.
Căci mânia totdeauna și păcat e și rușine.
Dar când totuși se întâmplă să vă mâniați oricare
Să căutați cât mai degrabă
S-o sfârșiți c-o-mbrățișare.
Nu vă mâniați, - mânia numai la păcat vă duce,
Alungați-o totdeauna c-un surâs și-o vorbă dulce.
Alungați-o totdeauna c-un surâs și-o vorbă dulce.
Nu zdrobiți iubirea sfântă nici cu-o vorbă de mânie
Ci-i împrospătați frumsețea cu un semn de bucurie.
Cine-n liniște răspunde într-o clipă de ispită
Va preface-o noapte neagră într-o ziuă strălucită.
Ci-i împrospătați frumsețea cu un semn de bucurie.
Cine-n liniște răspunde într-o clipă de ispită
Va preface-o noapte neagră într-o ziuă strălucită.
În mânie e-o scânteie care-aprinde dintr-o dată
Poate cât n-o s-ai putere să mai stingi viața toată.
Poate cât n-o s-ai putere să mai stingi viața toată.
Dacă-ți stăpânești mânia azi și mâine, ai să vezi,
Poimâine vei stăpâni-o mult mai bine de cum crezi.
Dacă te deprinzi s-o birui,
Azi mai greu, mâini mai ușor,
De poimâine înainte, ești mereu biruitor.
Poimâine vei stăpâni-o mult mai bine de cum crezi.
Dacă te deprinzi s-o birui,
Azi mai greu, mâini mai ușor,
De poimâine înainte, ești mereu biruitor.
Omul mânios devine mai urât ca orișicare,
Pierde tot ce-i om dintr-însul
Și-i ca fiara dintre fiare.
Pierde tot ce-i om dintr-însul
Și-i ca fiara dintre fiare.
În mânie omul calcă în picioare tot ce-i bine
Și-și întunecă deodată tot ce-avea senin în sine,
Și își pierde într-o clipă tot ce-avea frumos odată
Și-atunci mintea lui devine nebunie-nfricoșată.
Și-și întunecă deodată tot ce-avea senin în sine,
Și își pierde într-o clipă tot ce-avea frumos odată
Și-atunci mintea lui devine nebunie-nfricoșată.
Mâniosul și-njosește cu-a lui voie și știință,
Nu numai orice virtute, ci întreaga lui ființă.
Nu numai orice virtute, ci întreaga lui ființă.
Luptă-te să-nfrângi mânia chiar de când o simți că vine,
Sau măcar de când începe cât nu-i ea stăpână-n tine,
Căci când a ajuns stăpână pe ființa ta nebună
Cine știe ce-ți rămâne să mai strângi după furtună?
Sau măcar de când începe cât nu-i ea stăpână-n tine,
Căci când a ajuns stăpână pe ființa ta nebună
Cine știe ce-ți rămâne să mai strângi după furtună?
