Măreț Dumnezeu noi avem,
Numit Creatorul suprem.
Și oare mai cine-ar putea
Minuni ca acestea-a crea?
Adesea, pătruns colindând,
Natura din jur admirând,
Oriunde și toate mi-au spus
Că poartă amprenta de sus.
Numit Creatorul suprem.
Și oare mai cine-ar putea
Minuni ca acestea-a crea?
Adesea, pătruns colindând,
Natura din jur admirând,
Oriunde și toate mi-au spus
Că poartă amprenta de sus.
/: Măreț, trandafirii cântau,
Măreț, pomii se-alăturau,
Măreț se-auzea în grădini,
Din cupele albe de crini. :/
Măreț, pomii se-alăturau,
Măreț se-auzea în grădini,
Din cupele albe de crini. :/
Și foșnetul lanului plin,
Cu spice-aurii ce se-nchin',
Auzi fredonatul din grâu:
Măreț Creator am și eu!
Mergând deseori la izvor,
Să-mi stâmpăr și sete, și dor,
În stropii de rouă-am zărit
Mărețul Stăpân oglindit.
Cu spice-aurii ce se-nchin',
Auzi fredonatul din grâu:
Măreț Creator am și eu!
Mergând deseori la izvor,
Să-mi stâmpăr și sete, și dor,
În stropii de rouă-am zărit
Mărețul Stăpân oglindit.
Dar omul, dator Domnului,
Cununa creației Lui,
Atât a tot scris și a tot spus
Că-i mit și legendă Isus.
Dar nu e putere, da nu-i,
Să-ntunece gloria Lui.
El spulberă duhul ateu
Cu forța Cuvântului Său.
Cununa creației Lui,
Atât a tot scris și a tot spus
Că-i mit și legendă Isus.
Dar nu e putere, da nu-i,
Să-ntunece gloria Lui.
El spulberă duhul ateu
Cu forța Cuvântului Său.
E mare, puternic și sfânt,
Cu El noi avem legământ.
El slava nu-și dă nimănui,
Ci toate-or cădea în fața Lui.
Ce mare și sfânt, Doamne, ești!
Tu toate în curând înnoiești.
Ajută-ne să ne sfințim,
Pe noul pământ să pășim.
Cu El noi avem legământ.
El slava nu-și dă nimănui,
Ci toate-or cădea în fața Lui.
Ce mare și sfânt, Doamne, ești!
Tu toate în curând înnoiești.
Ajută-ne să ne sfințim,
Pe noul pământ să pășim.
Măreț Dumnezeu noi avem,
Numit Creatorul suprem.
Și oare mai cine-ar putea
Minuni ca acestea-a crea?
Adesea, pătruns colindând,
Natura din jur admirând,
Oriunde și toate mi-au spus
Că poartă amprenta de sus.
Numit Creatorul suprem.
Și oare mai cine-ar putea
Minuni ca acestea-a crea?
Adesea, pătruns colindând,
Natura din jur admirând,
Oriunde și toate mi-au spus
Că poartă amprenta de sus.
/: Măreț, trandafirii cântau,
Măreț, pomii se-alăturau,
Măreț se-auzea în grădini,
Din cupele albe de crini. :/
Măreț, pomii se-alăturau,
Măreț se-auzea în grădini,
Din cupele albe de crini. :/
Și foșnetul lanului plin,
Cu spice-aurii ce se-nchin',
Auzi fredonatul din grâu:
Măreț Creator am și eu!
Mergând deseori la izvor,
Să-mi stâmpăr și sete, și dor,
În stropii de rouă-am zărit
Mărețul Stăpân oglindit.
Cu spice-aurii ce se-nchin',
Auzi fredonatul din grâu:
Măreț Creator am și eu!
Mergând deseori la izvor,
Să-mi stâmpăr și sete, și dor,
În stropii de rouă-am zărit
Mărețul Stăpân oglindit.
Dar omul, dator Domnului,
Cununa creației Lui,
Atât a tot scris și a tot spus
Că-i mit și legendă Isus.
Dar nu e putere, da nu-i,
Să-ntunece gloria Lui.
El spulberă duhul ateu
Cu forța Cuvântului Său.
Cununa creației Lui,
Atât a tot scris și a tot spus
Că-i mit și legendă Isus.
Dar nu e putere, da nu-i,
Să-ntunece gloria Lui.
El spulberă duhul ateu
Cu forța Cuvântului Său.
E mare, puternic și sfânt,
Cu El noi avem legământ.
El slava nu-și dă nimănui,
Ci toate-or cădea în fața Lui.
Ce mare și sfânt, Doamne, ești!
Tu toate în curând înnoiești.
Ajută-ne să ne sfințim,
Pe noul pământ să pășim.
Cu El noi avem legământ.
El slava nu-și dă nimănui,
Ci toate-or cădea în fața Lui.
Ce mare și sfânt, Doamne, ești!
Tu toate în curând înnoiești.
Ajută-ne să ne sfințim,
Pe noul pământ să pășim.
