Maria Magdalena

De când era-ntuneric și nu se luminase
După o noapte lungă de chin și de amar
Pe-ngusta cărăruie, zorită și cu teamă
Dar plină de speranță, Maria-aleargă…

Pe crestele-nverzite adie vântul lin
Și-un cânt de păsărele și-un murmur de izvor
Privighetorile se-ntrec în cântare
Iar florile își lasă parfumul pe cărare!

Dar iat-o pe Maria la mormânt
Cum plânge și-i îndurerată
Ea a găsit mormântul gol
/: Și piatra-i răsturnată :/

Femeie, i-a zis Isus, de ce plângi? Pe cine cauți?
Ea a crezut că este grădinarul și i-a zis: Domnule, dacă l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus și mă voi duce să-l iau

Maria! o strigă Domnul
Cu-atâta duioșie te-am salvat
Eu sunt învățătorul tău
Eu ți-am salvat viața din chinul cel mai greu

Maria Magdalena, cu vasul de-alabastru plin de nard
Maria, despre tine s-ar spune orișiunde în lume
Că tu ești prima căreia Domnul s-a arătat

A-nviat Isus, viața lumii
Cine-a putut să stea în calea Lui?
În ceruri îngeri cântă osanale
El a-nvins moartea prin Golgota!