Mergând, spre Golgota, cu crucea în spate

Mergând, spre Golgota, cu crucea în spate,
Cu rana de spini ce amar Îl durea,
/: El urca-nspre culme, cu-a-mele păcate,
Și sarcina lumii era foarte grea. :/

Fugit-au cu toții din sfânta Lui față,
Căci toți cei din jurul Lui erau străini.
/: Șiroaie de sânge-L brăzdează pe față…
Pe frunte, El poart-o cunună de spini. :/

Din câți vindecat-a, nici unul nu-i astăzi;
Fugit-au cu toții, cu toții s-au dus;
/: Dar, fără cârtire, El urca-n tăcere…
El urca… El urca… spre Golgota sus. :/

Pe câți întâlnit-a-n a lumii pustie
El, apa vieții le-o dete în dar,
/: Iar astăzi nu-i nimenea să-I astâmpere setea -
I-au dat un burete atât de amar… :/

Pe câți în viața, în mii de suspine,
Din lanțurile grele, i-a izbăvit!
Iar azi, ca răsplată, și mâini și picioare
Și corpul întreg în cuie-i țintuit. :/

Așa se sfârșește a lumii salvare:
Pe culmea Golgotei, pe vârful ei, sus.
/: Prin toate acestea, ne dete iertarea
Și Cel ce ne-o dete, se cheamă Isus. :/

Deci, tu, om ce-n lume mai stai în adormire,
Credința ta las-o să urce mai sus,
/: Să poți avea parte de ceasul răpirii
Căci Cel ce-i salvare, Se cheamă Isus! :/