Mult se lupta-o mama-n viata

Mult se lupta-o mama-n viata, pruncii sa si creasca,
Nu simte cand oboseste, știe sa-I iubeasca,
Se lupta din zori in noapte, fericiti sa-I faca,
Ii creste cu bunătate, ei cresc mari si pleaca.

Ca păsările-si iau zborul, si pleaca departe,
Mama ramane cu dorul pentru toti in parte,
De dor simte oboseala si lacrimi amare,
Se preling pe-al ei obraz, de dor si de jale.

Ne-a dat Dumnezeu o mama, cum nu e pe lume,
Chiar si-acum cand sunt eu mare, 'ngrijește de mine,
Cand in suflet sunt rănit, si sunt greu lovit,
Cu-n cuvant ma-mbarbateaza, si sunt fericit.

M-a-nvățat ce e iubirea si sa pot ierta,
Asa cum a spus Mesia, cu credinta Sa,
O Isuse Domnul meu, dai zile senine,
Caci cu multa dragoste, m-a crescut pe mine.

Mult doresc o Domnul meu, sa vad pe-a mea mama,
Caci nu-I cineva in lume care s-o-nteleaga,
Sa-nteleaga-a ei durere, ce-n inima-o are,
Te rog tu sa mergi la ea, sa-I dai alinare.

As vrea s-o mai vad odata, cum vine la poarta,
Si sa-I vad a ei privire cum se-nsenineaza,
Eu sa-I mangai obrajorii, cu mâinile mele,
Si sa plâng pe brațul ei pentru clipe grele,
Sa-I iau mâinile-amandoua, sa i le sărut,
Caci cu multa Truda-n viata, cu drag m-a crescut.