Mulțimea Te-nconjoară, Isuse, ne'ncetat,
Privirea Ție-e dorită, cuvântul Ți-e căutat,
/: Dar teama care-o-mprăștii eu nu pot să mi-o-nving,
Veșmântul și veșmântul mă tem să Ți-l ating. :/
Privirea Ție-e dorită, cuvântul Ți-e căutat,
/: Dar teama care-o-mprăștii eu nu pot să mi-o-nving,
Veșmântul și veșmântul mă tem să Ți-l ating. :/
Te-nconjură mulțimea și cei iubiți ai Tăi,
Și când Te urci spre munte și când cobori spre văi.
/: Dar eu de-atâta vreme mi-e teamă și mi-e greu,
Veșmântul, doar veșmântul să Ți-l ating și eu. :/
Și când Te urci spre munte și când cobori spre văi.
/: Dar eu de-atâta vreme mi-e teamă și mi-e greu,
Veșmântul, doar veșmântul să Ți-l ating și eu. :/
O, nu sunt vrednic, Doamne! Dar câte fărdelegi
Și câtă neputință Ți-aș cere să-mi deslegi!…
/: Cum să-mi ating de Tine amarul meu ascuns?
Privirea, chiar privirea de-o clipă mi-e de-ajuns. :/
Și câtă neputință Ți-aș cere să-mi deslegi!…
/: Cum să-mi ating de Tine amarul meu ascuns?
Privirea, chiar privirea de-o clipă mi-e de-ajuns. :/
Eu cred că Tu-mi știi taina și teama din afund
Și-mi vezi tot ce-n rușine și-n zbucium îmi ascund,
/: Vezi, chiar veșmântul, Doamne, cum să-Ți ating mă tem,
Privirea, doar privirea departe stând, Ți-o chem. :/
Și-mi vezi tot ce-n rușine și-n zbucium îmi ascund,
/: Vezi, chiar veșmântul, Doamne, cum să-Ți ating mă tem,
Privirea, doar privirea departe stând, Ți-o chem. :/
Departe stând Isuse de cei ce te-mbulzesc,
Spre Tine numai ochii și gândul mi-ndrăznesc.
/: Aruncă-mi doar privirea de-o clipă și-i deajuns,
Seca-mi-va dintr-o dată amarul meu ascuns. :/
Spre Tine numai ochii și gândul mi-ndrăznesc.
/: Aruncă-mi doar privirea de-o clipă și-i deajuns,
Seca-mi-va dintr-o dată amarul meu ascuns. :/
Mulțimea Te-nconjoară, Isuse, ne'ncetat,
Privirea Ție-e dorită, cuvântul Ți-e căutat,
/: Dar teama care-o-mprăștii eu nu pot să mi-o-nving,
Veșmântul și veșmântul mă tem să Ți-l ating. :/
Privirea Ție-e dorită, cuvântul Ți-e căutat,
/: Dar teama care-o-mprăștii eu nu pot să mi-o-nving,
Veșmântul și veșmântul mă tem să Ți-l ating. :/
Te-nconjură mulțimea și cei iubiți ai Tăi,
Și când Te urci spre munte și când cobori spre văi.
/: Dar eu de-atâta vreme mi-e teamă și mi-e greu,
Veșmântul, doar veșmântul să Ți-l ating și eu. :/
Și când Te urci spre munte și când cobori spre văi.
/: Dar eu de-atâta vreme mi-e teamă și mi-e greu,
Veșmântul, doar veșmântul să Ți-l ating și eu. :/
O, nu sunt vrednic, Doamne! Dar câte fărdelegi
Și câtă neputință Ți-aș cere să-mi deslegi!…
/: Cum să-mi ating de Tine amarul meu ascuns?
Privirea, chiar privirea de-o clipă mi-e de-ajuns. :/
Și câtă neputință Ți-aș cere să-mi deslegi!…
/: Cum să-mi ating de Tine amarul meu ascuns?
Privirea, chiar privirea de-o clipă mi-e de-ajuns. :/
Eu cred că Tu-mi știi taina și teama din afund
Și-mi vezi tot ce-n rușine și-n zbucium îmi ascund,
/: Vezi, chiar veșmântul, Doamne, cum să-Ți ating mă tem,
Privirea, doar privirea departe stând, Ți-o chem. :/
Și-mi vezi tot ce-n rușine și-n zbucium îmi ascund,
/: Vezi, chiar veșmântul, Doamne, cum să-Ți ating mă tem,
Privirea, doar privirea departe stând, Ți-o chem. :/
Departe stând Isuse de cei ce te-mbulzesc,
Spre Tine numai ochii și gândul mi-ndrăznesc.
/: Aruncă-mi doar privirea de-o clipă și-i deajuns,
Seca-mi-va dintr-o dată amarul meu ascuns. :/
Spre Tine numai ochii și gândul mi-ndrăznesc.
/: Aruncă-mi doar privirea de-o clipă și-i deajuns,
Seca-mi-va dintr-o dată amarul meu ascuns. :/
